2011-01-13

Poezie - Trenul Vietii - de pe net

Autor Traian Dorz
Versuri scrise la intrarea în biserica de la Sadinca, jud. Sibiu

Un lung tren ne pare viata, ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama, unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte, unde stam cate-un minut,
Pana bine ne dam seama, suna, pleaca, a trecut.




Iar durerile sunt statii, lungi, de nu se mai sfarsesc
si in ciuda noastra parca, tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare, inainte tot privim,
sa ajungem mai degraba la vreo tinta ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii, clipe scumpe si dureri,
noi traim hraniti de visuri si-nsetati dupa placeri!
Multi copii voiosi se urca, cati in drum n-am intilnit..
Iar cate-un batran coboara, trist si frant, sau istovit.

Vine odata insa vremea, sa ne coboram si noi:
ce n-am da atunci o clipa, sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar pe cand, privind in urma,  plangem timpul ce-a trecut,
suna-n Gara Vesniciei; am trait si n-am stiut

Vezi Ganduri

Un comentariu:

  1. Salut!
    Ai un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/.
    Un an nou fericit iti doresc!

    RăspundețiȘtergere