2011-01-21

Turda - Ioan Pescariu (1888-1963)


File de istorie: Turdeni la Marea Unire de la Alba Iulia
DUMINICĂ, 30 NOIEMBRIE 2014 14:33 IONEL IGNAT


Marea Unire de la Alba Iulia din 1918 este, fără îndoială, evenimentul cel mai important
pentru români în secole de istorie. Este momentul în care românii de pretutindeni au ales să-și făurească o țară, un stat de sine stătător și să-și afirme în lume existența și importanța. Chiar dacă de atunci și până acum
s-au mai petrecut multe moment de cotitură pentru greu încercatul popor ce stă pe triunghiul carpatic, important este că a reușit să reziste într-un stat unitar, chiar dacă a pierdut teritorii ca Basarabia, Bugeacul, Cadrilaterul și Ținutul Herței plus nordul Bucovinei.

Așa cum se afirmă în documentele și cărțile de istorie, turdenii au avut și ei reprezentanți la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918, cu toată opoziția autorităților ungurești ce stăpâneau orașul. Turdenii și întreaga zonă au avut eroi care merită toată cinstea noastră, cum este nemuritorul preot ortodox Ioan Opriș de la biserica din Cristiș (azi Micro I) sau Ioan Arion din Agriș (comuna Iara), ambii împușcați de unguri în preajma Marii Uniri.



Prin amabilitatea domnului Miron Mărie, fiul unuia dintre luptătorii din Primul Război Mondial datorită cărora a fost posibilă Marea Unire, am intrat în posesia unor mărturii cu calitate de document referitoare la trei bărbați din familia sa care au participat la marele eveniment românesc, sau care au avut strânsă legătură cu momentele istorice din această perioadă.

Ziarul 21 Turda a mai scris în urmă cu mulți ani despre acest subiect, atins însă doar tangențial, ca o discuție cu Miron Mărie. Acum însă revenim mai pe larg și mai întâi vom prezenta povestea lui Ioan Pescariu (1888-1963), bunicul dinspre mamă al lui Miron Mărie, povestită chiar de nepotul acestuia iar în fotografia document pe care o prezentăm poate fi văzut turdeanul nostru, împreună cu fiica sa și poetul Lucian Blaga. După Marea Unire librăria lui Pescariu devenind și editură care s-a dezvoltat extraordinar, atrăgea scriitorii și poeții, de fapt întreaga lume intelectuală a zonei, printre care Teodor Murășanu ale cărei poezii le editează în premieră.

Pe această cale facem un apel și la alți turdeni care au documente sau informații despre participarea altor persoane din zona noastră la momente istorice care au marcat istoria poporului român să nu ezite să ne contacteze, pentru a putea face cunoscută povestea lor și a mai acoperi o foaie albă din istoria locală.

Ioan Pescariu (1888-1963)

Ioan Pescariu a fost ales preşedinte al Secţiunii Social Democrate din Turda (Comitatul Turda-Arieş) ... “autorizaţi de a lua parte la vot decisiv la Marea Adunare Naţională Română ... şi a contribuit cu votul lor la deciderea asupra sorţii viitoare a neamului românesc din Transilvania, Ungaria şi Banatul Timişorean.” (Arhivele statului)

Ioan Pescariu îşi începe activitatea la revista Tribuna din Sibiu, de la care a plecat în 1904 când tipografia respectivă a fost închisă de autorităţile maghiare. Se angajează zețar la Tipografia Seminarului Teologic Greco-Catolic din Blaj. Mai lucrează la o librărie din Budapesta, care este frecventată de studenţii români de acolo. În preajma Primului Război Mondial se stabileşte la Turda, unde deschide prima librărie românească din judeţ. În vara lui 1918 trupele de secui ale generalului Kratochwil devastează cu barbarie această librărie. Dar nu după mult timp ea se reface şi, după Marea Unire, Ioan Pescariu va avea librărie și editură – “Editura poporului” – , în care a publicat 192 de titluri, printre care a lui Pavel Dan. De asemenea, este proprietar, editor şi redactor responsabil al ziarului “Turda” – organul românilor din judeţul Turda - gazetă populară. O perioadă a avut şi tipografie. A fost o epocă înfloritoare pentru Ioan Pescariu. În librăria lui se întâlneau aproape toţi intelectualii români din judeţul Turda. Veneau chiar şi de la Cluj, poetul Emil Sabău dar şi alţii.

În aceeaşi perioadă a deschis şi Agenţia Teatrală. El l-a adus pentru prima oară la Turda, să concerteze, pe George Enescu. A desfăşurat o activitate culturală, civică şi politică neobosită între anii 1919 şi 1931 în cadrul Partidului Naţional Liberal. După căderea de la putere a guvernului condus de Vintilă Brătianu, finele lui 1929, începe şi retragerea acestui entuziast, a cărui carieră s-a încheiat ca funcţionar la Întreprinderile Comunale Turda.

Dar să-i urmărim puţin începuturile politice şi să vedem de ce a părăsit Partidul Social Democrat al cărui conducător a fost (din partea judeţului Turda) la Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia – 1 decembrie 1918.

S-a înscris în PSD în anul 1906 şi a fost membru diligent, urmare trimiterea lui la Alba-Iulia, să reprezinte pe meseriaşii din judeţul Turda că, vorba noastră, muncitori nu prea existau. Ioan Pescariu s-a dezis de acest partid (PSD) şi s-a retras din rândurile lui în momentul în care a observat că elemente străine de interesele poporului român se infiltrează în rândurile respectivului partid şi a încercat şi până la urmă reuşeşte să o să o contamineze cu idei bolşevice, socialiste, internaţionaliste, destabilizatoare pentru ţară şi naţiunea română. Ne vom opri la două exemple. Probabil Ioan Pescariu a văzut mai multe, fapt ce l-a determinat să aleagă soluţia benefică.

La 13 decembrie 1918 un grup de “tovarăşi”, nu ştiu dacă foloseau şi atunci apelativul respectiv, s-au adunat în Piaţa Teatrului Naţional din Bucureşti să manifeste împotriva Marii Uniri de la Alba-Iulia, din aceeaşi lună decembrie 1918. Faptul este bine cunoscut şi descris de istoriografia comunistă. Mă mir că se mai menţine strada 19 decembrie şi Editura sau Tipografia 13 Decembrie. Este o ruşine.

S-au încercat numeroase sabotaje şi încercări de asasinare a Regelui Ferdinand dejucate de brava armată română. Ioan Pescariu a sesizat la timp şi şi-a dat demisia din acest Partid Social Democrat, înscriindu-se la liberali la începutul anului 1918. Din acest moment şi-a oferit energia PNL care, a reprezentat interesele neamului românesc fără încetare.

(Foto: Viorica Mărie – fiica lui Ioan Pescariu, Lucian Blaga și Ioan Pescariu, probabil la Cheile Turzii)

Despre Ioan Pescariu se mai scrie un scurt pasaj în cartea ”Economy and Society in Central and Eastern Europe”, editată de Daniel Dumitran și Valer Moga, la capitolul ”Mobilitatea socială în Transilvania la sfârșitul Primului Război Mondial”, fiind dat ca exemplu în cadrul unui fenomen destul de răspândit în Transilvania acelor vremuri: ”Fiul unui țăran din Șura Mare din județul Sibiu, el a absolvit școala primară în satul natal iar după aceea a devenit ucenic la tipografia ziarului Tribuna în Sibiu (1902-1904) și la librăria Seminarului Arhiepiscopal din Blaj, unde a lucrat ca zețar până în 1910. S-a stabilit apoi la Budapesta, unde a lucrat într-o librărie și s-a calificat, de asemenea, în comerț așa că, mai târziu, în 1943 și-a declarat profesia ca fiind librar. În același timp el a fost editorul ziarului naționalist ”Lupta”, care apărea la Budapesta. După 1918 el s-a stabilit în Turda, unde a deschis prima librărie românească din oraș, ”Librăria Populară”. A fondat de asemenea cotidianul ”Turda” ca proprietar-editor.”

- Placa Comemorativa din Piata Republicii, Nr.28-29






Vezi Turda- Istorie