Lumea văzută din Turda: Turda - Ape si Poduri

Podul de lemn:
Deschiderea podului era de 48m. Lăţimea permitea trecerea concomitentă a două căruţe, în sensuri opuse. La capătul vestic al podului, pe malul stâng al Arieşului, se afla „casa podarului”, la celălalt capăt era un portal. Din imaginile păstrate rezultă că, iniţial, podul a fost susţinut numai de structura
de lemn, dar se pare că această structură a cedat în timp, astfel încât în anii 1870
podul a fost sprijinit pe un pilon central (Fig. 203 a – b), iar mai târziu, prin anii 1900, cu
alţi doi piloni laterali (Fig. 203 c). Circulaţia pe pod a fost sistată în data de 26 iunie 1909.
Atunci s-a terminat noul pod de fier. Demolarea podului de lemn a şi început în luna
august. După unele surse documentare (Hints Miklós, în: Művelős, LVIII, 2005, noiembrie-decembrie, demolarea s-a făcut între anii 1912-1913. Într-o ilustrată din
1911 apare şi placa de construcţie, dispărută între timp. Traducerea textului, redactat în
limba maghiară, aparţine cercetătorului Loránd Mádly de la Institutul de Istorie „George
Bariţ” din Cluj-Napoca:

- Inscriptie pe pe podul vechi de lemn - „Priveşte acest pod, măreaţa realizare a Transilvaniei, ridicat cu cheltuieli mari, dar cu griji şi mai mai mari, pentru binele comun, cu ajutorul Domnului, prin intermediul contelui Sfântului Imperiu, Domokos Teleki de Sic, comite suprem al nobilului comitat Turda, cu ajutorul graţios al ilustrului Guberniu al Transilvaniei, sub supravegherea laborioasă a domnilor locotenenţi ai oraşului Turda, Miklós Lászlo Cseh(n?) Boldizár şi a omului țării Követsi János, maistru constructor principal; ridicat în 1804, a ajuns la finalitatea dorită sub conducerea locotenentului Ostroviczy József, în 1815. Călătorule, admiră aici meşteşugul, maestrul care înfruntă natura, măreaţa operă care învinge apele pe care până şi râul, murmurând sub forţa sa herculeană, o priveşte” - sursa info: digital library