Sică (Limonium gmelinii), la Durgau Valea-Sarata, Rezervatie naturala - 2025.08.29 Un câmp mov în inima sărăturii, la Durgău - 29 august 2025. Astăzi, în ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, florile Sică (Limonium gmelinii) ne amintesc că frumusețea poate răsări și acolo unde pământul pare sterp. Movul lor – culoare a smereniei și a pocăinței – se potrivește cu tăcerea acestei sărbători. În pământul sărat, viața învinge. Așa și în suflet: credința poate înflori chiar în cele mai grele locuri.
Câmpul mov din inima sărăturii – gânduri în zi de sărbătoare Astăzi, 29 august, Biserica Ortodoxă prăznuiește Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul – o zi de post și reculegere, care ne amintește că adevărul se apără cu prețul vieții. Este o sărbătoare a sobrietății, a tăcerii interioare și a curajului credinței. În această zi, pașii m-au purtat spre Durgău – Valea Sărată, locul în care, din pământul presărat cu sare, răsar flori aparent fragile, dar de o putere uimitoare: Sică (Limonium gmelinii). Un câmp întreg de mov în mijlocul pustietății saline. Acolo unde nimic nu pare să rodească, unde pământul este aspru și neprimitor, răsare frumusețea. Limonium gmelinii este o plantă perenă adaptată la solurile sărate, pe care puține viețuitoare le-ar putea suporta. Crește în locuri aride, acolo unde alte flori n-ar îndrăzni. Este simbolul rezistenței, al delicateții care învinge asprimea. Petalele ei fine, în nuanțe de mov intens, par așezate peste scoarța albă a sării ca o broderie a naturii, ca o dovadă că frumusețea nu se lasă învinsă de niciun pustiu. Și movul acesta – culoare cu semnificații adânci. În unele tradiții, este culoarea doliului; în spiritualitatea creștină, este culoarea pocăinței, a smereniei și a tainelor. În ziua de astăzi, când ne amintim de jertfa lui Ioan Botezătorul, movul florilor se împletește cu mesajul sărbătorii: adevărul cere curaj, iar curajul înflorește acolo unde pare cel mai greu. În fața câmpului mov din Durgău, gândul mi-a fugit la această legătură: și în pământul sărat poate răsări viața; și în sufletul încercat poate înflori credința. Poate că aceasta este lecția Sicăi: nu locul face frumusețea, ci forța vieții din interior. Astăzi, privind aceste flori, înțeleg mai bine sensul cuvintelor lui Hristos: „Voi sunteți sarea pământului” (Matei 5,13). Sarea păstrează, curăță, dă gust. Și poate tocmai de aceea florile cresc aici, într-un sol plin de sare, pentru a ne aminti că sarea nu ucide viața, ci o înalță atunci când este la locul ei - . -
Foto,ChatGPT -
ChatGPT 
