AL GĂRZII NAŢIONALE ROMÂNE CLUJ:
GENERAL DE BRIGADĂ IOAN HIDU (1881-1955)
Dupa Dictatul de la Viena din 1940 Ioan Hidu se retrage la Turda in casa de pe Str. Basarabiei, Nr.22, casa a carei proprietar devine pana la decesul acestuia in anul 1955
Str. Basarabiei - 8Google, 22Google - I.L.T. - A.M.C.-
In imagine casa de pe Str. Basarabiei, nr.22 -
- Luminatie in Cimitirul Central din Cluj-Napoca - Manasturinfo, Ioan Ciorca, 2020 -
- Bustu Generalului de corp de armata Nicolae I Dascalescu
"În Cluj, datorită aspectelor locale specifice, înfiinţarea gărzii naţionale române s-a impus ca o
prioritate încă din primele zile ale lui noiembrie 1918. Conducătorii politici ai mişcării naţionale române,
locale, în frunte cu dr. Amos Frâncu şi Emil Haţieganu, au încredinţat comanda acesteia colonelului Ioan
Hidu (provenit din rândurile armatei austro-ungare). Această hotărâre a fost dictată la Cluj de presiunea
exercitată de către militarii români din armata austro-ungară, aflaţi în localitate, asupra conducerii politicii
locale a românilor. Aceştia, pentru a nu fi nevoiţi a depune un jurământ de fidelitate faţă de Ungaria, au
ameninţat cu părăsirea în masă a oraşului dacă nu sunt constituiţi în formaţiune militară naţională. Hotărârea
lor a avut drept consecinţă înfiinţarea Senatului Naţionale Române şi a Legiunii I Române Cluj...."
"..Ioan Hidu s-a născut la data de 18 ianuarie 1881 în Ţichindeal, judeţul Sibiu, ca fiul lui
Simion şi al Mariei. Studiile liceale le-a început în anul 1883 la Viena şi le-a finalizat în anul 1886 „cu
eminenţă”. Începând cu anul 1886 a urmat Şcoala de Cadeţi din Sibiu pe care a absolvit-o în anul 1890 cu
calificativul „foarte bine”.
Din anul 1888 şi până în 1918 va face parte din diferite unităţi ale armatei austro-ungare: Regimentul 64
Infanterie, Regimentul 31 Infanterie, Regimentul 44 Infanterie fiind înaintat până la gradul de locotenent –
colonel. În anul 1914 a participat în calitate de comandant de companie la luptele din Serbia, drept pentru
care a fost recompensat la data de 29.11.1914 cu decoraţia „Signum laudis” – „pentru respingerea a cinci
atacuri ale sârbilor cu forţe mari”.
Ca şi comandant de batalion a participat în anul următor la luptele din Galiţia – Polonia, iar pentru
meritele sale deosebite în această campanie a primit „Coroana de fier”, clasa a III-a. În această campanie a
cucerit în asalt o poziţie dominantă a ruşilor, făcând loc şi protejând în acelaşi timp unitatea ce înainta.
După prima campanie a traversat momente mai dificile, fiind bolnav, dar peste care ulterior va trece,
reuşind să continue războiul.
În perioada octombrie 1916 – martie 1917 a comandat un batalion în campania din Alpi. Pentru
spargerea frontului italian pe platoul Baiusizzo, la data de 25 octombrie 1917 în atacul pe frontul Isonzo, a
fost decorat în anul următor cu „Crucea de merite militare”, clasa a III-a.
În etapa următoare a ofensivei (martie 1917 – noiembrie 1917) a condus un batalion şi pentru scurt
timp a luat comanda Regimentului 31 Infanterie în campania de la Isonzo. Pentru vitejia şi îndemânarea
dovedite în luptă şi „pentru participarea în prima linie”2
i se va decerna „Crucea Carol”.
A luat parte în primul război mondial la peste 20 de lupte de atac şi lupte de poziţie în tranşee pe
fronturile din: Serbia, Galiţia, Tirolul de Sud, Isonzo. Spre sfârşitul războiului şi-a găsit timp şi pentru viaţa
personală, iar la 29 iulie 1918 se va căsători la Praga cu d-ra Jaroslava Hlonsk.
Tot în anul 1918, conform Ordinului de zi nr.7 din 17 noiembrie 1918 al Comandamentului General al
Legiunilor Române şi al Poporului Român Înarmat din Ardeal a fost numit comandant general al Gărzii Naţionale din Cluj: „eu, colonelul Ioan Hidu, fiind numit comandant general de către tribunii poporului român din Ardeal, cu începere de azi preiau comanda”
În document se stipula de asemenea că această comandă urma să fie executată sub îndrumarea Consiliului
Naţional Român, în strânsă legătură cu tribunii din Ardeal.Se stabilea în acelaşi timp sediul Comandamentului General al Legiunilor în Cluj – str. Bathory, nr.1, precum şi colaborarea cu tribunii militari dr. Amos Frâncu şi Emil Haţieganu. Colonelul Hidu era în acelaşi timp mijlocitor între Garda Naţională Română din Ardeal şi legiunile ei, precum şi între Comandamentul Suprem al Consiliului Naţional General şi Gardă
În calitate de comandant al Legiunii Cluj a Gărzii Naţionale a dat dispoziţii pentru fortificarea Legiunii şi
apărarea împotriva atacurilor plănuite de divizia secuiască, precum şi pentru dislocarea batalioanelor din judeţul Cluj.5
În baza hotărârii „Senatului naţional” din vechiul Ardeal şi a Tribunului militar Amos Frâncu a luat comanda tuturor legiunilor, oprind orice contact sau legătură cu comandamentul unguresc condus de generalul Siegler, ca rezultat al conflictului apărut din cauza arderii pe rug a 44 de moţi la Beliş.
Prin tactul şi priceperea de care a dat dovadă, precum şi prin măsurile întreprinse, colonelul Hidu a
menţinut ordinea, salvând viaţa românilor din oraşul Cluj. Împotriva sa a avut loc în acest timp o tentativă de
asasinat, din partea unui pluton secuiesc, ascuns în hotelul „Franz Josef” unde îşi avea locuinţa.6
În anul următor a fost numit, din ordinul generalului de divizie Boieriu, comandant al Cercului de
Recrutare Satu Mare. În această funcţie va fi foarte apreciat de superiori aşa cum rezultă şi din foile
calificative din memoriul său personal: „prezentabil, ţinută curată, sănătos, ordonat şi cu metodă. Cultură
generală bună. Disciplinat şi cu simţul datoriei şi al onoarei. Autoritar, moral în viaţa militară şi în cea
socială”
În 1921 a luat comanda Regimentului 40 Infanterie, funcţie pe care va reuşi să o îndeplinească cu
succes. Superiorii săi afirmau despre el că avea pregătire suficient de bună pentru a comanda un regiment,
punând deosebită grijă pentru oamenii pe care îi conducea, pentru armament şi efecte, pentru cai. A făcut tot
posibilul ca educaţia aleasă şi cultura pe care o posedă să le insufle şi corpului ofiţeresc din subordine.
Din notările de serviciu pe anul 1921 reţinem următoarea caracterizare: „ofiţer cu multă voinţă la
serviciu şi bine măsurat în toate acţiunile sale de comandant”
Cu ocazia inspecţiei făcute în acelaşi an de comandantul Corpului V Armată, acesta constată despre
colonelul Hidu următoarele: „posedă cunoştinţe tactice concrete, o dreaptă şi matură judecată şi o bună
metodă de sistematizare a lucrurilor. Merită a păşi la grade şi comandamente superioare. A dus o muncă
foarte constructivă şi rodnică în ce priveşte educaţia şi instrucţia regimentului pe care l-a condus. În
aplicaţiile pe teren şi la exerciţiile pe hartă rezolvă problemele cu conştiinciozitate, pricepere şi rapiditate,
dovedind că este la curent cu toate cerinţele moderne ale războiului. Cunoaşte foarte bine toate mijloacele de
luptă, precum şi modul de utilizare al acestora.
Îl întâlnim apoi în calitate de comandant al Regimentului 4 Vânători. Cu ocazia concursurilor pe
divizie, regimentul său a obţinut primul loc, la mai multe ramuri de instrucţie, iar în ceea ce priveşte
aprovizionarea şi administrarea regimentului, acestea erau bine făcute.
Într-o inspecţie făcută la regimentul condus de colonelul Hidu, comandantul Brigăzii 8 Infanterie
nota: „Faţă de starea precară în care trăia trupa şi animalele corpului, precum şi reaua adăpostire a
materialului, colonelul Hidu s-a decis a construi pe terenul afectat regimentului său o cazarmă. A reuşit cu
mijloace băneşti foarte reduse să ridice o adevărată cazarmă în care nu lipseşte nimic”.
Cunoştinţele generale şi militare deosebite ale colonelului au făcut ca în anul 1923 să fie declarat admis la examenul de general, comandantul Brigăzii propunând chiar a i se încredinţa provizoriu comanda.
Acest lucru a fost posibil în 1927 când primeşte comanda Brigăzii 14 Infanterie pe care a condus-o: „cu mult tact şi pricepere depunând un deosebit zel şi devotament”.A reuşit în această perioadă să îndrume
îndeaproape activitatea regimentelor din subordine, din toate punctele de vedere, lucru apreciat şi de comandantul Diviziei 14, generalul Oprescu. Începând cu anul 1929 îl regăsim în funcţia de inspector al cercurilor de recrutare, funcţie în care a excelat. În cadrul armatei române a activatîncepând cu anul 1918 şi până la trecerea în rezervă la 1 octombrie 1930 în următoarele unităţi: Cercul de Recrutare Cluj, Cercul de
Recrutare Satu – Mare, Regimentul 40 Infanterie, Regimentul 4 Vânători, Brigada 14 Infanterie, Comandamentul 6 Teritorial. La data trecerii în rezervă se putea mândri cu o activitate extrem de bogată din
punct de vedere militar fiind recompensat cu numeroase distincţii primite de-a lungul timpului (1923 – „Steaua României în grad de Ofiţer”; 1927 – „Steaua României” în grad de Comandor, clasa a III-a).
Personalitate puternică, generalul Hidu a fost unul dintre cei mai de seamă membrii ai Gărzii Naţionale Române din Cluj în anul 1918 şi a activat ca un patriot desăvârşit pentru atingerea ţelului râvnit de
toţi românii: libertate şi unitate naţională
Informatii copiate de pe net:
- Scrise si publicate de Prof. Cristian ENACHE, Locotenent-colonel ing. Marius OLTEANU - CARIERA MILITARĂ A PRIMULUI
COMANDANT AL GĂRZII NAŢIONALE ROMÂNE CLUJ: GENERAL DE BRIGADĂ IOAN HIDU.......440 - smg.mapn.ro
- Infintarea garzii Nationale Romane si.... - roistoria.blogspot.ro
In imagine casa de pe Str. Basarabiei, nr.22 -
Posibil eroare anul de nastere Nu 1881 corect 1871
Comentariu Facebook Maria Cazacu
"....mormânt pe care l-am vizitat a fost cel al Generalului de Brigadă, Ioan Hidu, care – conform Ordinului de zi nr. 7 din 17 noiembrie 1918 al Comandamentului General al Legiunilor Române şi al Poporului Român Înarmat din Ardeal –, a fost numit comandant general al Gărzii Naţionale din Cluj. Conducerea acesteia i-a fost încredințată de către exponenții politici ai mişcării naţionale române clujene, dr. Amos Frâncu şi Emil Haţieganu."
Din Cluj-Napoca - linkuri
Din Cluj-Napoca - linkuri
- Pag.154
"În Cluj, datorită aspectelor locale specifice, înfiinţarea gărzii naţionale române s-a impus ca o
prioritate încă din primele zile ale lui noiembrie 1918. Conducătorii politici ai mişcării naţionale române,
locale, în frunte cu dr. Amos Frâncu şi Emil Haţieganu, au încredinţat comanda acesteia colonelului Ioan
Hidu (provenit din rândurile armatei austro-ungare). Această hotărâre a fost dictată la Cluj de presiunea
exercitată de către militarii români din armata austro-ungară, aflaţi în localitate, asupra conducerii politicii
locale a românilor. Aceştia, pentru a nu fi nevoiţi a depune un jurământ de fidelitate faţă de Ungaria, au
ameninţat cu părăsirea în masă a oraşului dacă nu sunt constituiţi în formaţiune militară naţională. Hotărârea
lor a avut drept consecinţă înfiinţarea Senatului Naţionale Române şi a Legiunii I Române Cluj...."
"..Ioan Hidu s-a născut la data de 18 ianuarie 1881 în Ţichindeal, judeţul Sibiu, ca fiul lui
Simion şi al Mariei. Studiile liceale le-a început în anul 1883 la Viena şi le-a finalizat în anul 1886 „cu
eminenţă”. Începând cu anul 1886 a urmat Şcoala de Cadeţi din Sibiu pe care a absolvit-o în anul 1890 cu
calificativul „foarte bine”.
Din anul 1888 şi până în 1918 va face parte din diferite unităţi ale armatei austro-ungare: Regimentul 64
Infanterie, Regimentul 31 Infanterie, Regimentul 44 Infanterie fiind înaintat până la gradul de locotenent –
colonel. În anul 1914 a participat în calitate de comandant de companie la luptele din Serbia, drept pentru
care a fost recompensat la data de 29.11.1914 cu decoraţia „Signum laudis” – „pentru respingerea a cinci
atacuri ale sârbilor cu forţe mari”.
Ca şi comandant de batalion a participat în anul următor la luptele din Galiţia – Polonia, iar pentru
meritele sale deosebite în această campanie a primit „Coroana de fier”, clasa a III-a. În această campanie a
cucerit în asalt o poziţie dominantă a ruşilor, făcând loc şi protejând în acelaşi timp unitatea ce înainta.
După prima campanie a traversat momente mai dificile, fiind bolnav, dar peste care ulterior va trece,
reuşind să continue războiul.
În perioada octombrie 1916 – martie 1917 a comandat un batalion în campania din Alpi. Pentru
spargerea frontului italian pe platoul Baiusizzo, la data de 25 octombrie 1917 în atacul pe frontul Isonzo, a
fost decorat în anul următor cu „Crucea de merite militare”, clasa a III-a.
În etapa următoare a ofensivei (martie 1917 – noiembrie 1917) a condus un batalion şi pentru scurt
timp a luat comanda Regimentului 31 Infanterie în campania de la Isonzo. Pentru vitejia şi îndemânarea
dovedite în luptă şi „pentru participarea în prima linie”2
i se va decerna „Crucea Carol”.
A luat parte în primul război mondial la peste 20 de lupte de atac şi lupte de poziţie în tranşee pe
fronturile din: Serbia, Galiţia, Tirolul de Sud, Isonzo. Spre sfârşitul războiului şi-a găsit timp şi pentru viaţa
personală, iar la 29 iulie 1918 se va căsători la Praga cu d-ra Jaroslava Hlonsk.
Tot în anul 1918, conform Ordinului de zi nr.7 din 17 noiembrie 1918 al Comandamentului General al
Legiunilor Române şi al Poporului Român Înarmat din Ardeal a fost numit comandant general al Gărzii Naţionale din Cluj: „eu, colonelul Ioan Hidu, fiind numit comandant general de către tribunii poporului român din Ardeal, cu începere de azi preiau comanda”
În document se stipula de asemenea că această comandă urma să fie executată sub îndrumarea Consiliului
Naţional Român, în strânsă legătură cu tribunii din Ardeal.Se stabilea în acelaşi timp sediul Comandamentului General al Legiunilor în Cluj – str. Bathory, nr.1, precum şi colaborarea cu tribunii militari dr. Amos Frâncu şi Emil Haţieganu. Colonelul Hidu era în acelaşi timp mijlocitor între Garda Naţională Română din Ardeal şi legiunile ei, precum şi între Comandamentul Suprem al Consiliului Naţional General şi Gardă
În calitate de comandant al Legiunii Cluj a Gărzii Naţionale a dat dispoziţii pentru fortificarea Legiunii şi
apărarea împotriva atacurilor plănuite de divizia secuiască, precum şi pentru dislocarea batalioanelor din judeţul Cluj.5
În baza hotărârii „Senatului naţional” din vechiul Ardeal şi a Tribunului militar Amos Frâncu a luat comanda tuturor legiunilor, oprind orice contact sau legătură cu comandamentul unguresc condus de generalul Siegler, ca rezultat al conflictului apărut din cauza arderii pe rug a 44 de moţi la Beliş.
Prin tactul şi priceperea de care a dat dovadă, precum şi prin măsurile întreprinse, colonelul Hidu a
menţinut ordinea, salvând viaţa românilor din oraşul Cluj. Împotriva sa a avut loc în acest timp o tentativă de
asasinat, din partea unui pluton secuiesc, ascuns în hotelul „Franz Josef” unde îşi avea locuinţa.6
În anul următor a fost numit, din ordinul generalului de divizie Boieriu, comandant al Cercului de
Recrutare Satu Mare. În această funcţie va fi foarte apreciat de superiori aşa cum rezultă şi din foile
calificative din memoriul său personal: „prezentabil, ţinută curată, sănătos, ordonat şi cu metodă. Cultură
generală bună. Disciplinat şi cu simţul datoriei şi al onoarei. Autoritar, moral în viaţa militară şi în cea
socială”
În 1921 a luat comanda Regimentului 40 Infanterie, funcţie pe care va reuşi să o îndeplinească cu
succes. Superiorii săi afirmau despre el că avea pregătire suficient de bună pentru a comanda un regiment,
punând deosebită grijă pentru oamenii pe care îi conducea, pentru armament şi efecte, pentru cai. A făcut tot
posibilul ca educaţia aleasă şi cultura pe care o posedă să le insufle şi corpului ofiţeresc din subordine.
Din notările de serviciu pe anul 1921 reţinem următoarea caracterizare: „ofiţer cu multă voinţă la
serviciu şi bine măsurat în toate acţiunile sale de comandant”
Cu ocazia inspecţiei făcute în acelaşi an de comandantul Corpului V Armată, acesta constată despre
colonelul Hidu următoarele: „posedă cunoştinţe tactice concrete, o dreaptă şi matură judecată şi o bună
metodă de sistematizare a lucrurilor. Merită a păşi la grade şi comandamente superioare. A dus o muncă
foarte constructivă şi rodnică în ce priveşte educaţia şi instrucţia regimentului pe care l-a condus. În
aplicaţiile pe teren şi la exerciţiile pe hartă rezolvă problemele cu conştiinciozitate, pricepere şi rapiditate,
dovedind că este la curent cu toate cerinţele moderne ale războiului. Cunoaşte foarte bine toate mijloacele de
luptă, precum şi modul de utilizare al acestora.
Îl întâlnim apoi în calitate de comandant al Regimentului 4 Vânători. Cu ocazia concursurilor pe
divizie, regimentul său a obţinut primul loc, la mai multe ramuri de instrucţie, iar în ceea ce priveşte
aprovizionarea şi administrarea regimentului, acestea erau bine făcute.
Într-o inspecţie făcută la regimentul condus de colonelul Hidu, comandantul Brigăzii 8 Infanterie
nota: „Faţă de starea precară în care trăia trupa şi animalele corpului, precum şi reaua adăpostire a
materialului, colonelul Hidu s-a decis a construi pe terenul afectat regimentului său o cazarmă. A reuşit cu
mijloace băneşti foarte reduse să ridice o adevărată cazarmă în care nu lipseşte nimic”.
Cunoştinţele generale şi militare deosebite ale colonelului au făcut ca în anul 1923 să fie declarat admis la examenul de general, comandantul Brigăzii propunând chiar a i se încredinţa provizoriu comanda.
Acest lucru a fost posibil în 1927 când primeşte comanda Brigăzii 14 Infanterie pe care a condus-o: „cu mult tact şi pricepere depunând un deosebit zel şi devotament”.A reuşit în această perioadă să îndrume
îndeaproape activitatea regimentelor din subordine, din toate punctele de vedere, lucru apreciat şi de comandantul Diviziei 14, generalul Oprescu. Începând cu anul 1929 îl regăsim în funcţia de inspector al cercurilor de recrutare, funcţie în care a excelat. În cadrul armatei române a activatîncepând cu anul 1918 şi până la trecerea în rezervă la 1 octombrie 1930 în următoarele unităţi: Cercul de Recrutare Cluj, Cercul de
Recrutare Satu – Mare, Regimentul 40 Infanterie, Regimentul 4 Vânători, Brigada 14 Infanterie, Comandamentul 6 Teritorial. La data trecerii în rezervă se putea mândri cu o activitate extrem de bogată din
punct de vedere militar fiind recompensat cu numeroase distincţii primite de-a lungul timpului (1923 – „Steaua României în grad de Ofiţer”; 1927 – „Steaua României” în grad de Comandor, clasa a III-a).
Personalitate puternică, generalul Hidu a fost unul dintre cei mai de seamă membrii ai Gărzii Naţionale Române din Cluj în anul 1918 şi a activat ca un patriot desăvârşit pentru atingerea ţelului râvnit de
toţi românii: libertate şi unitate naţională
Informatii copiate de pe net:
- Scrise si publicate de Prof. Cristian ENACHE, Locotenent-colonel ing. Marius OLTEANU - CARIERA MILITARĂ A PRIMULUI
COMANDANT AL GĂRZII NAŢIONALE ROMÂNE CLUJ: GENERAL DE BRIGADĂ IOAN HIDU.......440 - smg.mapn.ro
- Infintarea garzii Nationale Romane si.... - roistoria.blogspot.ro
Turda - Strazi - linkuri
Istorie - linkuri
Cluj-Napoca - linkuri
Cluj-Napoca - Piata Stefan cel Mare - linkuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu