2011-01-15

Obiceiuri vechi

"De la lume adunate.."
- De ce verigheta se poarta pe al patrulea deget?
Chinezii au o explicatie foarte frumoasa. Se crede ca fiecare deget al mainii reprezinta persoanele din viata ta. Degetul mare reprezinta parintii, aratatorul - fratii, mijlociul - pe tine insuti, inelarul reprezinta sufletul pereche si degetul mic - copiii.

Acum aseaza-ti degetele ca in poza articolului. Pune-ti mainile fata in fata, indoaie degetele mijlocii si lipeste-le, apoi apropie varfurile celorlalte degete.
Incearca sa desparti degetele mari, care reprezinta parintii. Vei putea pentru ca destinul parintilor nu este sa traiasca cu tine pentru tot restul vietii. Te vor parasi mai devreme sau mai tarziu.
Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti degetele aratatoare, care reprezinta fratii. Vei putea pentru ca destinul fratilor este sa-si creeze propria familie si sa-si traiasca propriile vieti.
Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti degetele mici, care reprezinta copiii. Vei putea pentru ca copiii vor creste, se vor casatori si isi vor trai propria viata.
Apropie din nou toate degetele si acum incearca sa desparti inelarele, care reprezinta partenerul de viata. Nu vei putea pentru ca destinul sotului si al sotiei este sa ramana impreuna pentru toata viata.

- De ce oamenii se saluta ridicandu-si palariile ?
Raspuns: In Evul Mediu numai nobilii aveau dreptul sa poarte par lung, pe care-l ascundeau sub palarii. Oamenii din popor nu aveau dreptul sa poarte par lung, dar aveau dreptul sa poarte palarii. Cand nobilii intalneau oameni simpli, acestia din urma erau obligati sa-si ridice palariile, spre a arata aristocratilor ca respecta instructiunile. In caz de nerespectare, erau aspru sanctionati. Obiceiul s-a perpetuat in timp, dar s-a metamorfozat incetul cu incetul, spre a deveni ceea ce stim astazi: un semn de salut respectuos si reciproc.

- De ce oamenii ciocnesc paharele la baut ?
Raspunsul trebuie cautat tot in Evul Mediu. Nu de putine ori la mesele comune unii isi otraveau pe furis dusmanii, punandu-le in bauturi prafuri otravite. Spre a evita aceste lucruri, oamenii au inceput sa umple cu varf canele cu bauturi, apoi ciocneau simultan canele in asa fel incat fiecare sa capete cate o portie de lichid de la toti ceilalti. Daca una din cani era otravita, prin contaminarea intentionata a tuturor canilor, erau cu totii otraviti. Obiceiul a persistat multa vreme in intentia originara, dupa care si-a schimbat treptat semnificatia, ajungand sa devina un gest prietenos.

- De unde vine numele de "Puntea magarului" („Eselsbrücke“)

Este vorba de acel procedeu mnemotehnic de asociere mentala a unor termeni pentru o memorare mai usoara. De pilda: cand luna are forma literei C, inseamna ca Descreste, iar cand are forma literei D inseamna ca Creste. Dar, sa revin la “Puntea magarului”. Inca in Evul Mediu oamenii au observat ca magarii (animale deloc neinteligente !) refuzau sa treaca apele curgatoare, nefiind in stare sa aprecieze adancimea apei si avand teama ca se vor ineca. Din acest motiv, oamenii au construit special pentru magari punti de lemn peste paraie. In prezent cuvantul este utilizat, cum ziceam, in scop mnemotehnic, pierzandu-si semnificatia initiala

- De ce isi dau oamenii mâna cand se intalnesc ?
Romanii purtau o toga larga, cu falduri, intre care se putea ascunde usor un junghier ţinut în mână. Cand doi romani se intalneau, intindeau mâinile încă de la distanta spre a dovedi ca nu au junghiere in mână. Apoi isi dădeau mâinile.
Apropo, mână... Nazistii salutau cu mâna intinsa si cu palma deschisa, ca sa arate celorlalti ca nu au arme in mâini, pe cand comunistii salutau cu mâna intinsa si cu pumnul strans, in semn de amenintare

- De la ce vine expresia: a da sfoara in tara?
Expresia corecta este "a da SFARA in tara", sfara fiind un fum gros. Cel mai probabil expresia vine de la una din cele mai vechi metode de transmitere a mesajelor de pericol: se stabileau puncte de straja in special pe anumite inaltimi, iar cand aparea un pericol primul care il sesiza aprindea focul de avertizare. Punctele de straja din vecinatate vedeau fumul si aprindeau la randul lor focul, pentru a fi vazut de ceilalti si asa mai departe. In scurt timp fumul (sfara) putea fi vazut astfel din orice loc al tarii, atat populatia cat si conducatorii fiind instiintati foarte rapid asupra pericolului.
Mai multe scrise de Ioan Avram in "Povestea Vorbelor" pag.164-165

Citeste - Ganduri

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu