2011-01-14

Turda - Panorame

E.-


Str. Basarabiei, Nr.44, Salis Hotel & Medical Spa - vederi de pe terasa restaurant de la etaj 5 - 2018.08.17



album pe 1Google, 29Google
Aleea Obeliscului  - 47Google - A.M.C. - Mormantul lui Mihai Viteazul
- Str. Andrei Muresanu - Spitalul Municipal - vederi de la fereastra

Imagini panorama din Turnul Catedralei - linkuri

- Str. Alexandru Ioan Cuza - Obor
- Str. Avram Iancu - 2018.04.03.
- Str. Basarabiei - 2019.02.08.
Str. Campiei - 2017.08.24.
- Str. Curcubeului - 2019.03.31
- Str. Matei Basarab  - 2017.09.01.
- Str. Marului - 2021.05.08
- Str. Oituz, Nr.14 - 2021.05.12
- Str. Putna - 2017.08.24.
- Str. Salinelor - 2018.01.24, 04.12.
Str. Spiru Haret - 2017.08.17.
- Piata 1 Decembrie 1918, Nr.28 - Primarie - 2018.01.23.

2018.03.24
- Vedere de pe Calea Victoriei - Cheile Turzii - 2018.03.24








2018.04.29
- Str. Basarabiei,Nr.48, Colegiul Tehnic - vedere Str. Salinelor -









2025.06.13
Str. Castrului Roman  - 7Google - A.M.C.

   Biserica Sovagailor de pe Str. Salinelor, Nr.10










Curtea colegiului - Vedere din fereastra - 22Google -  foto
Panorame - linkuri







2019.07.17
- Str. Liviu Rebreanu





2021.05.12
- Str. Oituz,, Nr.14 










2025.06.13
-  Str. Romana -  7Google , 70Google - A.M.C.
  - panorame - 72Google










2025.06.09
 Reamintesc: "când se face o panoramă de aproape, fără destul recul, se produce o ușoară „încovoiere” a liniilor orizontale și verticale, efect cunoscut sub numele de barrel distortion sau efect de butop" „Panorama unei străzi — ce vedem și ce nu vedem?” sau „Priviri: de la obiectiv, la ochi, la suflet” 
🔹 1. „Ce vede un aparat mobil?” „Un aparat mobil vede totul egal. Înregistrează linii, contraste, umbre. Nu se miră de un fronton sau de o cornișă. Nu face diferența între lux și uzură, nu are amintiri. Panoramează totul, ca și cum totul ar fi la fel de important. Ochiul lui nu bate în retragere și nu visează. Doar captează.” ➡️ telefonul uneori ne face să „vedem” mai bine — tocmai pentru că ne obligă să ne uităm. 
🔹 2. „Ce vede ochiul uman?” „Ochiul uman alege. Se oprește. Se întoarce. Vede detaliul din stucatură, dar uită uneori ce e dincolo de gard. Se lasă atras de o culoare sau un gest al luminii. Nu vede totul, dar simte ceva în plus: istoria. Tristețea. Sau măreția.” ➡️ ochiul uman nu e niciodată doar optic — e afectiv, selectiv și visător. 
🔹 3. „Ce vede un animal?” „Poate un câine nu vede nuanțele clădirilor, dar simte viața din ele. Se oprește lângă o poartă care păstrează urme. Știe unde locuiește singurătatea. Știe unde se coace pâinea. Pentru el, fiecare casă are mirosul ei, vibrația ei.” ➡️ animalele simt trecutul „cald” al locurilor, fără să vadă detaliile arhitecturale. 
🔹 4. „Ce vede o plantă?” „O plantă nu are ochi, dar simte lumina. Știe unde e umbra gardului, unde cade roua dimineții. Se înalță lângă ziduri vechi și nu judecă. Uneori crește lângă temelii care nu mai sunt. Pentru ea, o casă e doar o parte din peisajul etern. O formă care nu se opune vieții, ci o încadrează.” ➡️ O plantă nu vede, dar „știe” să trăiască lângă lucruri care au fost și care vor fi.
 Ganduri ce m-au preocupat mult timp greu de exprimat in cuvinte.. -   A.M.C. - Foto,CatGPT -   Cat GPT 

 
2025.06.13
- Panorama unei străzi – ce vedem și ce nu vedem?  Str. Romana -  Panorame 
Priviri: de la obiectiv, la ochi, la suflet O stradă. O simplă panoramă făcută cu telefonul. Un colaj de case așezate cuminți pe trotuar, fiecare cu o poveste ascunsă sub acoperișul ei. Însă ceea ce surprinde aparatul nu este întotdeauna ceea ce reține privirea noastră. Și cu atât mai puțin ceea ce simte inima. Privirea unui aparat este exactă. Măsoară în pixeli, distorsionează linia dreaptă a trotuarului pentru a prinde cât mai mult din decor. Nicio ezitare, nicio umbră de subiectivitate. Vede totul deodată, dar nu simte nimic. 
Ochiul uman alege. Se oprește. Zăbovește. Prinde reflexul soarelui în geamul mansardei sau umbra grea a unui brad bătrân. Recunoaște o textură, se miră de un detaliu — un fronton cu sculptură de lemn, un balcon rotund ca o amintire din copilărie. Vede cu o parte din minte și o parte din suflet. 
Dar cum vede un câine care trece pe stradă? Simte mirosul gardului, urmele vechi de pași, coaja caldă a unei tufe. Nu privește, ci trăiește strada din apropiere. Nu vede culoarea casei, dar percepe viața ei: dacă e locuită, dacă a fost vizitată de curând. 
Și o pasăre ce vede? Linia acoperișurilor, locul sigur al unui cuib, deschiderea cerului. O privire de sus, care ignoră marginile zidurilor și caută verticala. Tot strada, dar cu alte repere. 
Plantele de pe margine, florile din grădini — ele nu privesc, dar simt lumina, vibrația pașilor, uneori poate și o privire îndelungată. Sunt martorele tăcute ale vremurilor. Poate și ele, în felul lor vegetal, au o memorie. 
Așa se încheagă, fără să vrem, o lume a privirilor diferite. O panoramă nu mai e doar o fotografie, ci o ocazie de a ne întreba: ce vedem?
 Ce ratăm? Ce învățăm din tăcerile zidurilor și din dialogul nevăzut cu tot ce ne înconjoară? Fotografia e acolo, dar cuvintele o însoțesc. Pentru că uneori, doar ele pot duce mai departe ce n-a reușit obiectivul să spună. - A.M.C. -  Foto,CatGPT -   Cat GPT -  


Publicat pe 1Google, 29Google, Facebook I.L.T., A.M.C.  F.T.

Vezi Turda - Panorame
Vezi Turda - Strazi