- Ce spun altii - linkuri
- Imagini si ganduri -
- Alte "Vorbe" de pe net - 12Google- Gânduri transformate în cuvinte:
- Biblioteca Teodor Murasanu - linkuri
Album pe: 1Google, 17Google, 31Google Facebook - A.M.C.
 |
| album pe: 1Google, 17Google, 31Google |
 |
| 2022.09.28 |
- Ofera mai mult decat cere - A.M.C.
 |
| 2024.12.01 |
- Raul Aries - linkuri
Gânduri transformate în cuvinte, Privit de pe
Andrei Mureșanu (1816-1863), cunoscutul poet și autor al poeziei „Deșteaptă-te, române!”, nu are o legătură de familie cunoscută cu Teodor Murășanu (1891-1966), profesor, scriitor și publicist român din Turda. Deși ambii au contribuit semnificativ la cultura românească și împărtășesc același nume de familie, nu există dovezi sau înregistrări istorice care să ateste o legătură de rudenie între ei. - ganduri transformate in cuvinte - 2024.11.01
Castanii și arțarii își etalează frunzele aprins portocalii, în contrast vibrant cu verdele adânc al brazilor și al iederii engleze. Pe lângă ele, vița canadiană domină peisajul cu un roșu sângeriu intens. Toate aceste culori ale naturii si-au fac simțită prezența în cimitir, aliate parcă în tăcerea și solemnitatea Zilei Morților din acest an. Natura se alătură comemorării, aducând viață în mijlocul amintirii.. - A.M.C.
Cătina roșie își poartă culorile ca pe o poveste a anotimpurilor, trecând de la verdele viu al primăverii la nuanțe aprinse de roz și roșu sub soarele verii, pentru ca toamna să-i ofere un spectacol de arămiu și ruginiu. Sub mângâierea fiecărui anotimp, ramurile ei par să își schimbe haina, oglindind ritmul naturii într-un dans tăcut al culorilor. - A.M.C.
Dealul Cimitirului, râul Arieș șerpuiește liniștit printr-un peisaj ce pare desprins dintr-o lume de vis. Malurile sale sunt pictate în culori vii, aprinse de toamnă, fiecare nuanță adăugând un strop de magie tabloului natural. Arieșul curge ca o punte între timpuri și anotimpuri, purtând cu sine farmecul efemer al naturii în prag de toamnă târzie Arieșul înconjurat de culorile anotimpului este un spectacol ce trebuie văzut. . - A.M.C.
După o noapte cufundată în ceață, dimineața a sosit senină, scăldând orașul într-o lumină blândă și caldă. De pe dealul cimitirului, panorama se desfășoară clar, iar turlele bisericilor strălucesc în soare, ca niște ancore de speranță și credință, primindu-și parcă noua zi cu optimism. Sa avem grijă de noi și de frumusețea lumii pe care o vedem în jur! - A.M.C. - 2024.11.01
Personalitati - linkuri
Este o dimineață misterioasă, încărcată de liniște, în care trecutul și prezentul par să se întâlnească sub un voal de necuprins. - A.M.C.
Halloween-ul, cu rădăcinile sale în festivalul celtic Samhain, este o perioadă când se credea că granița dintre lumea celor vii și cea a spiritelor este subțire. Pisicile, datorită comportamentului lor tainic și abilității de a vedea în întuneric, au fost considerate animale care pot „percepe” alte lumi. - A.M.C.
Halloween-ul este Ajunul Zilei Tuturor Sfinților (All Hallows’ Eve), celebrat pe 31 octombrie și urmat de Ziua Tuturor Sfinților (All Saints' Day) pe 1 noiembrie în Biserica Catolică și alte tradiții creștine occidentale. Halloween-ul are o origine legată de comemorarea creștină a sfinților, dar include și elemente pagane din sărbătoarea celtică Samhain. Ziua Tuturor Sfinților este celebrată la date diferite în funcție de tradiția creștină. și calendare diferite Biserica Ortodoxa și în bisericile de rit bizantin, Ziua Tuturor Sfintilor este celebrată în prima duminică după Rusalii. În ambele cazuri, scopul zilei este același: să onoreze memoria și exemplul de viață ale tuturor sfinților. Nota! Ziua Mortilor (din 2 noiembie), In Ardeal, Luminaţia , este sarbatorita in contextul Zilei Tuturor Sfintilor la 1 noiembrie. - A.M.C.
În liniștea acestui loc, in Cimitiruli Eroilor Romani, se odihnesc cei ce și-au dat viața în numele unui ideal – aceia care, fără nume și fără așteptări, au lăsat în urmă totul pentru ca familiile lor, pentru ca noi, să putem trăi în pace. Ridicate pe deal, crucile albe par să vegheze în tăcere asupra orașului, simboluri eterne ale sacrificiului și ale dăruirii. Sub privirea lor, orașul își vede mai departe de viață, în timp ce noi păstrăm vie recunoștința și respectul pentru acești eroi necunoscuți. În această zi solemnă, gândurile noastre coboară printre morminte și ne reamintesc că fiecare viață curajoasă lăsată aici ne-a deschis calea spre libertate și normalitate. În amintirea lor, să le păstrăm sacrificiul neștirbit în inimă. - A.M.C.
În multe comunități tradiționale, cimitirele erau de obicei amplasate inițial pe dealuri sau în locuri mai înalte, și abia mai târziu s-au extins treptat către zonele mai joase și apropiate de localitate. Motivele pentru această așezare inițială pe dealuri erau atât simbolice, cât și practice:. Amplasarea cimitirelor pe dealuri era văzută ca un mod de a aduce sufletele mai aproape de cer, fiind locuri mai aproape de Dumnezeu sau de divinitate, un loc de repaus spiritual. Pe măsură ce localitățile s-au extins, unele cimitire au ajuns mai aproape de așezări, și în timp, s-au extins spre zonele de vale, mai accesibile - A.M.C.
In Piata Republicii, acolo unde 'toate-s vechi și nouă toate', unde schimbarea nu șterge amprenta trecutului, ci o aduce în fața ochilor turiștilor, mai vie și mai colorată, mai prietenoasă și primitoare. Acolo unde, modernizarea nu i-a răpit farmecul, ci l-a transformat într-un punct de atracție și de liniște – un loc în care vocile trecutului se aud discret, iar prezentul aduce un suflu nou. - zic si eu... A.M.C. -
Printre clădirile istorice, fântânile și copacii proaspăt plantați dau o promisiune: că centrul nostru vechi va continua să fie viu, chiar dacă altfel decât înainte. Efectele de culoare și lumină aduc vitalitate unei piețe care nu mai e doar loc de trecere sau întâlnire, ci un spațiu de reflecție și apreciere a tot ce a fost și tot ce poate deveni. Este o nouă față a unui loc ce rămâne, fundamental, același. - A.M.C.
În mijlocul unei curți vechi, cu aer de vremuri apuse și ateliere ce par martori ai unei istorii aproape uitate, apare paradoxul: o mașină cu o reclamă veselă, ‘Oriunde cu plăcere!’ Și totuși, aici mă aflu, în mijlocul unui trecut știrbit, printre clădiri ce-și păstrează demnitatea chiar dacă unele se clatină, ascunse vederii de cladirea fostului han medieval de Piața Republicii modernizată. Poate că plăcerea e tocmai să descopăr frumusețea din imperfecțiune, să mă bucur de autenticitatea vechiului în mijlocul unui oraș ce se reinventează. Și, da, râd cu poftă de ironia vieții: oriunde, chiar și aici, cu plăcere! - A.M.C., 2024.11.02
- Localuri
Chiar dacă toamna își lasă amprenta peste oraș, rămâi cu speranța că încă te poți bucura de o cafea, la o poveste sau într-o clipă de răgaz, în aer liber, în centrul viu și deschis al orașului. - A.M.C.
- Monumentul Eroilor Aviatori din Parcul Catedralei - Ganduri matinale, - A.M.C. 2024.11.06
Luminația este o tradiție de comemorare a celor decedați, marcată în special în Transilvania și Banat, unde oamenii aprind lumânări și aduc flori la morminte în seara de 1 noiembrie. Este inspirată de Ziua Tuturor Sfinților (1 noiembrie) și Ziua Morților (2 noiembrie) din tradiția catolică, și reprezintă un moment de reculegere și respect față de cei dragi trecuți din viață. Atmosfera cimitirelor luminate de lumânări simbolizează speranța și amintirea vie pentru sufletele celor adormiți. Obiceiul de a aprinde lumânări pe morminte în noaptea de 1 noiembrie a fost preluat și respectat si de ortodocșii din Transilvania, ca un mod de a onora memoria celor dragi, într-un context comunitar mai larg. - A.M.C.
Lumina soarelui pătrunde printre copaci, colorând frunzele portocalii într-o strălucire caldă și vie, în contrast cu brazii întunecați și semeți. Acest colț de cimitir, de o frumusețe profundă, ne amintește că viața și moartea coexistă într-un echilibru perfect. Este o scenă de liniște și contemplare, în care natura își urmează cursul firesc, iar noi ne simțim aproape de sufletele celor plecați, într-o amintire vie, luminată de razele toamnei..- A.M.C.
Nadina domestica, cunoscută și sub denumirea de "bambusul sacru," este adesea asociată cu simbolismul norocului și al prosperității, fiind folosită în diverse culturi asiatice, inclusiv în Feng Shui. Cu toate acestea, nu este o specie de bambus autentic, ci un arbust ornamental din familia Berberidaceae. Caracteristicile sale, precum frunzele grațioase ce amintesc de bambus și bobițele roșii strălucitoare care persistă până iarna, au făcut-o foarte populară ca plantă decorativă. În Feng Shui, este considerată aducătoare de energie pozitivă datorită culorilor vibrante și aspectului armonios. Totuși, "bambusul norocos" folosit în mod tradițional în Feng Shui este de obicei o varietate de Dracaena sanderiana, nu Nadina domestica. Confuzia vine din suprapunerea simbolismului și din faptul că ambele plante sunt asociate cu norocul și prosperitatea. Pe scurt: Nadina domestica nu este același lucru cu bambusul norocos din Feng Shui, dar împărtășește aceeași simbolistică pozitivă și estetică atrăgătoare. 😊 - A.M.C.2024.11.07
O bancă simplă, în singurătatea cimitirului, își așteaptă tăcută oaspeții, oferindu-le un loc de odihnă și reflecție. Nu e doar o piesă de mobilier, ci un punct de răgaz între lumi, un loc unde poți sta și, în tăcerea solemnă, să îți lași gândurile să zboare spre cei dragi plecați. Sub cerul acoperit de toamnă, banca te îndeamnă să rămâi o clipă în plus, să asculți liniștea grea, dar blândă, ce pare să șoptească povești de demult. Așezat acolo, simți parcă o mână invizibilă care te încurajează să privești în adâncul sufletului, să-ți lași amintirile să se deruleze încet și să păstrezi vie legătura dintre inimile ce bat și cele ce odihnesc. E o chemare delicată la împăcare și la tihnă, într-un loc unde timpul pare că a învățat să aștepte. - A.M.C.
Pe data de 1 noiembrie, credinciosii catolici, greco-catolici, ortodocsi, protestanti, reformati din Transilvania, Banat si Maramures celebreaza „Luminatia”, considerata a fi o sarbatoare a mortilor. Deși Luminația nu este o sărbătoare ortodoxă propriu-zisă, obiceiul de a aprinde lumânări pe morminte în noaptea de 1 noiembrie a fost preluat și respectat de ortodocșii din Transilvania, ca un mod de a onora memoria celor dragi, într-un context cultural și comunitar mai larg.- A.M.C.
Porumbarul, cu fructele sale întunecate, aproape purpurii, și ramurile înțesate de spini, stă ca un străjer tăcut în cimitirul de toamnă. Fructele sale mici și amare, ca niște perle albastre ascunse printre frunze ruginite, își duc povestea simplă și răbdătoare în această zi de reculegere. În contrast cu tristețea ce domnește în jur, porumbarul sugerează rezistență și continuitate – chiar și printre ramurile spinoase, viața își poartă rodul în liniște, rămânând martor al amintirilor și al rugăciunilor murmurate în ziua în care vii și morți par mai aproape ca oricând. - A.M.C.
Porumbei. O nouă zi începe, iar porumbeii, stăpâni efemeri ai cerului deasupra orașului, revin în centrul agitației urbane, încrezători în instinctul lor de a găsi un colț prielnic. Atracția lor pentru oraș e o poveste tăcută despre adaptare, despre speranța că și în mijlocul zidurilor, al asfaltului și al vacarmului există resurse pentru a trăi și a merge mai departe. Poate că banalitatea lor ne amintește subtil de propria noastră căutare zilnică – a ceva mai bun, mai luminos, într-o lume ce continuă să se transforme. - A.M.C.
Stâlpii funerari reprezintă un element comun în multe cimitire istorice din Transilvania fiind întâlniți la mormintele creștinilor, în special printre comunitățile maghiare reformate și unitariene, dar și printre sași și secui, Stâlpii funerari sunt o alternativă simbolică la cruce. Stâlpii funerari întâlnim în mod tradițional în anumite regiuni din România, cum ar fi Maramureșul și alte zone ale Transilvaniei, ridicati pentru a marca locurile de odihnă ale celor decedați. Acești stâlpi au un limbaj simbolic aparte, specific artei populare românești, și transmit prin forme și simboluri o poveste a celui plecat, un tribut al vieții și al credințelor sale. - A.M.C
Trandafirul are o legătură strânsă și bogată cu simbolismul și spiritualitatea Bisericii Romano-Catolice, fiind un simbol de venerație, dragoste și sacrificiu. Trandafirul reprezintă puritatea și iubirea maternă a Fecioarei Maria. Imaginea ei ca Trandafirul Mistic apare în liturghii, iconografie și în anumite rugăciuni catolice, mai ales în Rozariu, care derivă de la cuvântul latin pentru „cunună de trandafiri” (rosarium)." Rozariului folosește șiruri de mătănii, dar cuvântul „rozariu” vine din tradiția medievală de a închina o „cunună de trandafiri” spirituali Mariei. Fiecare rugăciune în Rozariu este văzută ca un „trandafir” oferit Fecioarei. - A.M.C.
Treptele acestea, ce urcă printre morminte, par a fi un drum simbolic între lumi, un loc de reculegere și de apropiere de amintirea celor dragi. Fiecare pas e o întâlnire tăcută cu cei ce-au fost, un omagiu adus sufletelor ce dăinuiesc în lumina eternă. În tăcerea solemnă a cimitirului, pașii devin rugăciuni mute, iar scările, un pod spre liniștea adâncă a celor plecați. - A.M.C.
- O poartă cu trepte, acoperită de iederă, păstrează în ea un mister aparte – o chemare tăcută către trecut și către ceea ce a fost odată vibrant și viu. Este simbolul graniței dintre exterior și interior, dintre cunoscut și necunoscut, iar iedera, ca un văl natural, ascunde și protejează ceea ce se află dincolo de ea. Asemenea unei case vechi, sufletul uman poate deveni inaccesibil, fie din teama de a nu fi rănit, fie din dorința de a păstra intactă intimitatea sa. Treptele, ce par să conducă spre ceva mai înalt, sugerează efortul necesar pentru a pătrunde dincolo de zidurile invizibile. Iedera, cu rădăcinile sale bine înfipte, ar putea fi interpretată ca legătura cu trecutul, cu trăirile și experiențele care ne-au modelat și care, uneori, ne învăluie. Poarta e închisă, dar nu uitată – asemenea inimilor care își păstrează fragilitatea sub straturi de tăcere și timp. În final, cel ce vrea să intre trebuie să aibă răbdare, înțelegere și dorința autentică de a descoperi ceea ce se ascunde în spatele ei. O astfel de fotografie spune mai mult decât o simplă poveste; e o invitație la reflecție despre granițele și deschiderile noastre interioare. - A.M.C.
Spatiu verde, - E fain si la noi! În inima Pieței 1 Decembrie 1918, un cireș japonez ornamental (Prunus serrulata) .... intr-o zi senina de toamna - 2024.11.06 - A.M.C.
- O poartă cu trepte, acoperită de iederă, păstrează în ea un mister aparte – o chemare tăcută către trecut și către ceea ce a fost odată vibrant și viu. Este simbolul graniței dintre exterior și interior, dintre cunoscut și necunoscut, iar iedera, ca un văl natural, ascunde și protejează ceea ce se află dincolo de ea. Asemenea unei case vechi, sufletul uman poate deveni inaccesibil, fie din teama de a nu fi rănit, fie din dorința de a păstra intactă intimitatea sa. Treptele, ce par să conducă spre ceva mai înalt, sugerează efortul necesar pentru a pătrunde dincolo de zidurile invizibile. Iedera, cu rădăcinile sale bine înfipte, ar putea fi interpretată ca legătura cu trecutul, cu trăirile și experiențele care ne-au modelat și care, uneori, ne învăluie. Poarta e închisă, dar nu uitată – asemenea inimilor care își păstrează fragilitatea sub straturi de tăcere și timp. În final, cel ce vrea să intre trebuie să aibă răbdare, înțelegere și dorința autentică de a descoperi ceea ce se ascunde în spatele ei. O astfel de fotografie spune mai mult decât o simplă poveste; e o invitație la reflecție despre granițele și deschiderile noastre interioare. - A.M.C.
- Diminețile toamnei – povești din colțuri simple ale vieții Într-o toamnă ce-și pictează zilele cu nuanțe de arămiu, diminețile capătă un farmec aparte. Pe alei acoperite de frunze, un pisic jucăuș își croiește drum, de parcă ar fi un explorator al unui univers de foșnete și culori. Pe lângă blocuri, batătorul de covoare, singuratic în lumina rece a dimineții, devine un martor tăcut al vieți Este o perioadă în care natura își lasă poveștile să fie descoperite în detalii simple, iar omul își amintește, printre pași și priviri aruncate în jur, să fie parte din acest spectacol al timpului ce trece. Toamna nu e tristă; ea doar ne învață să privim altfel trecerea – cu liniște și recunoștință. - A.M.C.
- Micile oaze din jurul blocurilor reflectă grija și respectul locatarilor pentru mediul în care trăiesc. Dimineața, privirea aruncată spre un spațiu verde bine îngrijit aduce un sentiment de liniște și mulțumire, fiind o dovadă clară a unei comunități civilizate. Chiar dacă există și excepții, fiecare pas făcut spre îngrijirea acestor colțuri de natură urbană este o investiție în frumusețea și armonia vieții cotidiene.- A.M.C.
- Privesc fotografia apusului de soare – o explozie de culori puternice și forme ce par desprinse dintr-o lume S.F. Îmi amintesc cât de relativă este realitatea: ochiul uman percepe doar o parte din spectacol, aparatul foto îi adaugă propriile distorsiuni, artiștii plastici o transformă în emoție pură, iar oamenii de știință o descompun în formule și fenomene. Fiecare perspectivă este diferită, dar la fel de valoroasă. Poate că tocmai această diversitate în modul de a vedea lumea este ceea ce face realitatea atât de fascinantă – un apus unic pentru fiecare dintre noi. Și da, sunt sigura că si poeții ar fi de acord cu mine - A.M.C. - 2024.11.21
- Privind pe geam, dimineața, am fost întâmpinata de prima zăpadă, firavă, dar suficientă pentru a mă chema afară. În spațiul verde al blocului, parcă natura încearcă să compenseze austeritatea iernii ce se apropie. Crizantemele galbene, încăpățânate în frumusețea lor târzie, aduc un strop de culoare vie printre frunzele moarte și liniștea gardului viu crescut salbatic, neîngrijit. Decorurile inocente, precum căsuța din copac, zmeul multicolor și soarele desenat, parcă își unesc forțele să aducă optimismul în peisajul comun. Sunt semne că, atunci când există dorință, și un colț al blocului poate deveni un refugiu al frumuseții și al armoniei. - A.M.C. - 2024.11.22
Dimineața începe cu un tablou ce combină liniștea nocturnă cu promisiunea unei noi zile. Luminile artificiale strălucesc timid pe fondul cerului care începe să se lumineze, iar crizantemele galbene, înflorite și pline de viață, aduc o notă de optimism. Contrastul dintre fragilitatea naturalului și lumina urbană accentuează frumusețea detaliilor mici, care transformă banalul într-un moment de contemplare profundă. De pe fereastră, privirea întâlnește această dualitate: un univers simplu, dar bogat în emoție și culoare.- A.M.C. 2024.11.09
- Nr.98 - În fiecare zi, când mă întorc acasă, privirea îmi cade asupra grupului de opt mesteceni din apropiere. Înalți, cu trunchiurile ușor înclinate de vânt, acești străjeri albi transformă peisajul obișnuit într-un colț unic de poveste. Astăzi, lumina blândă a toamnei dansa printre ramurile lor, iar spectacolul m-a atras să mă apropii și să-i salut, recunoscătoare pentru frumusețea pe care mi-o dăruiesc mereu. Spre surpriza mea, sub ei mă aștepta un trandafir alb, înflorit cu o eleganță sfidătoare, ca o promisiune că iarna poate să mai aștepte. Acum, în liniștea serii, mă simt împăcată cu gândul simplu și sincer: "E fain și la noi." - A.M.C.
- Copacii desfrunziți de toamnă, cu ramurile întinse spre cer, par să își odihnească povara anilor sub briza răcoroasă. Așa sunt și oamenii, când vârsta le îngreunează pașii, dar le ușurează sufletul. Însă, așa cum fiecare copac își promite în tăcere un nou veșmânt în primăvară, la fel și omul păstrează în inimă promisiunea renașterii – fie prin amintirile ce înfloresc în alții, fie printr-o lumină pe care doar timpul o dezvăluie. Toamna este doar o etapă, o poveste a pregătirii pentru ceva mai frumos și mai adânc. - A.M.C.
- „Toate drumurile duc acasă” Expresia este o reinterpretare populară a proverbului latin „Omnes viae Romam ducunt......” .A.M.C.
Un arțar tânăr, îmbrăcat în frunze portocalii ce se desprind ușor, aduce un strop de culoare în curtea colegiului. Pare să își ia rămas-bun cu seninătate, știind că primăvara îl va readuce aici, la fel ca pe elevii care pășesc, an de an, pe aceliasi alee. Într-un fel, arțarul și școala își împărtășesc ritmul: fiecare ciclu e o promisiune reînnoită, o continuitate vie în mijlocul schimbării. Parcul Colegiului National Mihai Viteazul te inspira la meditatie - A.M.C. - 2024.11.01
- La colțul străzilor Gheorghe Lazăr și Lucreția Murășianu, aproape de vechea Stradă a Sirenei, își face apariția neîncetată Iulișca (Fallopia japonica), planta periculos de invazivă, îndrăgită doar de albine. Betonul a acoperit pământul, dar nu a putut opri această forță a naturii, care răsare, aparent din piatră seacă, într-o explozie de culori atrăgătoare. E o luptătoare înfricoșător de frumoasă, căutând mereu o cale de a învinge constrângerile orașului și de a reînvia exact acolo unde a fost alungată - A.M.C. - 2024.11.01 - - Iulişca (Fallopia japonica sau Polygonum cuspidatum)-13Google, 16Google, 17Google, A.M.C
- Pe măsură ce înaintezi în vârstă, strada în pantă care duce spre intrarea cimitirului pare să devină mai lungă, iar urcușul tot mai abrupt. Totuși, fiecare pas, deși tot mai greu, devine un omagiu adus celor care ți-au dat viață și ți-au călăuzit drumul. Efortul acesta, modest și firesc, e în sine un gest de recunoștință și o amintire vie a legăturilor care dăinuie dincolo de timp. Str. Gheorghe Lazar - A.M.C. 2024.11.01
- Prima școală română ortodoxă de pe Str. Gh. Lazăr nr. 25, Cladire construita in perioada protopopului Jovian Murășianu, inaugurată în septembrie 1904. rămâne o mărturie a unui ideal simplu și esențial: formarea omului, dincolo de instinctul său primar, ca membru civilizat al societății. Educația și credința și-au dat mâna în acest loc pentru a călăuzi caracterele, făcând diferența între rău și bine. Aici, în această clădire cu suflet istoric, s-a plantat sămânța unui viitor în care valorile au fost îngrijite și crescute, una câte una, până au înflorit în generații întregi. Str. Gheorghe Lazar, Nr.25, Protopopiatul Ortodox Roman. Sala de conferinte. - A.M.C. - 2024.11.01
- Coborând Dealul Cimitirului, după o întâlnire tăcută cu trecutul, ajungi pe Strada Gheorghe Lazăr, unde intersectezi viața vibrantă a străzii Andrei Șaguna. Case cochete, proaspăt zugrăvite, turlele bisericilor și forfota neîntreruptă a mașinilor îți aduc sufletul înapoi în prezent. Realitatea orașului te primește cald, ca o îmbrățișare care îți amintește, cu bucurie, că încă ești parte din această poveste - A.M.C.
Cele două scări în spirală, înălțându-se grațios spre balcoanele bisericii, par a simboliza căile sufletului către lumină. Fiecare pas, deși strâmt și uneori anevoios, devine un act de credință și încredere că rugăciunea ajunge acolo unde trebuie. Ele ne amintesc că înălțarea, fie ea fizică sau spirituală, necesită răbdare, concentrare și puterea de a păși înainte, chiar și atunci când drumul pare greu.. Treptele acestea, ce urcă printre morminte, par a fi un drum simbolic între lumi, un loc de reculegere și de apropiere de amintirea celor dragi. Fiecare pas e o întâlnire tăcută cu cei ce-au fost, un omagiu adus sufletelor ce dăinuiesc în lumina eternă. În tăcerea solemnă a cimitirului, pașii devin rugăciuni mute, iar scările, un pod spre liniștea adâncă a celor plecați. - A.M.C, 2024
- Troițele de la răscruci de drumuri și cele din curțile bisericilor, deși au o bază comună în spiritualitatea creștin-ortodoxă, exprimă aspecte diferite ale credinței. Primele au un rol mai pragmatic și protector, integrându-se în viața cotidiană a călătorilor, în timp ce celelalte reflectă dimensiunea liturgică, comunitară și comemorativă a credinței creștine. Ambele sunt o punte între om și divinitate, adaptate nevoilor și contextului în care sunt amplasate............Pag. A.M.C.
- Astăzi, pașii ne poartă pe Strada Libertății, unde modernitatea orașului prinde contur cu fiecare detaliu: pomii tineri, plantați cu grijă, parcă simbolizează ascensiunea și continuitatea. Lumina soarelui, atât de generoasă, ne însoțește ca o mângâiere optimistă, insuflându-ne credința că drumul pe care mergem – al orașului, al comunității, al nostru – este cu adevărat cel bun. - A.M.C.- 2024.11.04
- Dovada că ne aflăm într-un centru urban și nu într-o junglă este faptul că natura verde este plantată și dirijată de om, creând un frumos armonios, modern, și apropiat de civilizație. Nu o pădure sălbatică adusă în oraș, așa cum uneori se întâmplă în spațiile verzi întreținute mai puțin de unii locatari. Aleg întotdeauna civilizația, căci ea reprezintă ordinea și frumusețea aleasă, nu haosul întâmplător. - A.M.C.
- De-a lungul Străzii Libertății, arborii care îmbracă acum această arteră aduc un suflu de prospețime și diversitate. Merii japonezi și corcodușii roșii ornamentali, deja familiari, și-au câștigat locul în peisajul urban, dar noii artari roșii (Acer freemanii), plantați recent, par să promită o spectaculoasă transformare a atmosferei. Acești tineri copaci, cu frunzele lor de un roșu intens ce va străluci în lumina toamnei și va contrasta cu verdele primăverii, sunt un antidot perfect pentru rigiditatea betoanelor și caramizilor care domină zona. Împreună, creează un colț de natură organizată, un decor dinamic și viu, care invită trecătorii să își ridice privirea și să aprecieze frumusețea unui oraș în continuă evoluție. Aceste inițiative demonstrează cum un simplu gest, precum plantarea unor copaci, poate umple spațiile urbane cu optimism și culoare, dând tonul unui oraș care își dorește să fie nu doar funcțional, ci și frumos - A.M.C.
este o confesiune creștină protestantă cunoscută..... - A.M.C
cel mai bine este să consumi cafeaua după ce ai mâncat ceva ușor, pentru a susține o digestie echilibrată și a evita fluctuațiile bruște ale energiei. - A.M.C.,2024
Există o legătură simbolică între soldățelul de plumb din povestea lui Hans Christian Andersen și cei folosiți ca decor, în perioada sărbătorilor...A.M.C.
- În spatele fiecărei figurine sau jucării din pluș, aparent atât de simplă, se ascunde un univers de imaginație și măiestrie. - A.M.C.
- "Aibun simt si inchide usa" mesaj afisat pe usa de la intrare consider ca are o tentă jignitoare - A.M.C.
- Băncile așezate cu grijă sub umbra copacilor, atent aleși pentru farmecul lor schimbător, devin refugii ideale în orice anotimp: - A.M.C.
- Nr. 1 - Vila . Reabilitarea acestei vile este mai mult decât un proiect de conservare arhitecturală; este o reinvestire în identitatea istorică a orașului. Clădirea poate deveni un simbol reîmprospătat al valorii patrimoniului local, conectând trecutul de epoca sa modernă cu viitorul turistic și cultural al Turzii. Fiecare pas în restaurare aduce speranța redescoperirii unui farmec pierdut al orașului, ce așteaptă să fie integrat din nou în circuitul cotidian al comunității. - A.M.C.2024 - comentariu intreg pe pag.de blog a vilei
- Galbenele (Calendula officinalis)- Diminețile nu sunt doar despre cafea.... A.M.C.
- Dovleacul, pe cât de obișnuit pare în grădinile și piețele noastre, ascunde o poveste culinară fascinantă. De exemplu, știai că în unele culturi, el este considerat un simbol al abundenței și al renașterii?..... A.M.C.
- Iedera - Este în natura iederii să se cațere pe orice suport solid în căutarea luminii soarelui - A.M.C.
"Frumusețea adevărată stă în detalii și în ceea ce oferim lumii."......... mai multe pe pag. - A.M.C.
- Regina nopții, cunoscută pentru faptul că își deschide florile odată cu lăsarea serii - A.M.C. - 2024.11.06
No serbus vecine şi bună dimineaţa.
RăspundețiȘtergereCu ajutorul tău am făcut o plimbare virtuală prin Turda. Ioana a făcut o plimbare reală la Chei şi Salină, dar din păcate nu pot scoate fotografiile din aparat sau mai bine zis nu le pot încărca în calculator.
Trebuie sa existe o solutie pentru descarcatul fotografiilor in calculator..Daca e de pe celular exista un program ce se instaleaza in PC. Cred ca poate fi gasit pe net. De pe aparatele foto moderne e simpla operatiunea prin cablu. Cred ca o cunoasteti deoarece v-am urmarit fotografiile ..Salutari din "vecina" Turda As fi curioasa sa vad fotografiile facute de Ioana...
Ștergere