Lumea văzută din Turda: Turda - Piata Romana, Nr.17

album foto pe 44Google

Cele două plăci expuse în holul fostei Fabrici de Bere din Turda (astăzi transformată în spațiu cultural – Fabrica de Teatru) sunt inscripții istorice în limbile maghiară și latină. Ele amintesc de rolul industrial și civic al clădirii în secolele XVIII–XIX. Iată ce putem înțelege din fiecare:

2025.07.03

- Piata Romana, Nr.17 - din Holul Fabricii de Teatru - Piata Romana, Nr.17

- 📍 Sus – placă în limba maghiară (datată 1814)

Textul menționează: că imobilul a fost construit „în folosul public al orașului Turda și al împrejurimilor”;

că personalități locale au contribuit la realizarea sa:

Ostrovitz József (căpitan), Követs János (inginer), Melitzel Sámuel, Vermesi Dániel etc.;

anul construcției: 1814 (MDCCCXIV);

se face o aluzie poetică la „Bacchus cu coroană de orz”, un simbol al berii, care ar fi „căzut pe gânduri” — adică berea și-a pierdut gloria de odinioară, ceea ce poate fi o ironie sau un comentariu despre vremuri schimbătoare.

Ultimul vers (în traducere liberă): „Bacchus cu cunună de orz, părăsit și fără chef, își poartă capul plecat spre stânga”.

2025.07.03

- 📍 Jos – placă în limba latină (datată 1756)

Aceasta este probabil mai veche decât clădirea actuală și atestă un eveniment anterior:

„În anul Domnului 1756, a fost făcut(ă) prin grija magistrului Panustoro(n?), în folosul orașului Turda”.

Apare și un nume: „Torda ductor in artibus” – adică un „conducător” sau „maestru” în arte din Turda.

Simbolul gravat – un compas încadrat într-un cerc decorativ cu două aripi – sugerează o legătură cu breslele meseriașilor sau chiar cu simbolismul masoneriei, dar fără o certitudine fermă.

⏳ Context: Clădirea fostei fabrici de bere este un monument istoric valoros, cu straturi multiple de istorie: de la atestări meșteșugărești din secolul XVIII, la industrializarea din secolul XIX și, astăzi, reinventare culturală prin Festivalul Internațional de Teatru și Fabrica de Știință. - A.M.C. - Foto, CatGPT - CatGPT

- "Ganduri transformate in cuvinte" - 44Google

2025.07.03

- Vedere generala hol mare

2025.07.03.

- Decor

- Elemente decorative diverse - 1Google, 16Google, 14Google, 20Google - I.L.T. - A.M.C.

- Turda - Piata Romana, Nr.17 - din holul Fabricii de Teatru - 44Google - A.M.C. - CatGPT

Piata Romana, Fabrica de Teatru - În holul Fabricii de Teatru, între afișe vechi și ecouri noi, stă tăcută această figură aurie — o siluetă ce pare că a prins rădăcini în aer. Poate e un copil cu aripi visate, poate un înger obosit sau doar o formă prinsă între joc și tăcere. Nu-i știm numele, dar îi intuim povestea: făcută nu pentru vitrină, ci pentru a fi văzută cu ochiul inimii. Această fotografie surprinde un obiect artistic inedit, expus in spațiu devenit simbol al creativității libere și neconvenționale.

Ce se poate spune despre statuietă?

🟫 Material și stil: Pare realizată dintr-un material ușor (probabil hârtie, carton sau fibră modelată și întărită), acoperit cu foiță aurie sau vopsea metalizată, într-un stil expresionist, brut, ce evocă poate mai mult emoție și gest decât perfecțiune anatomică.

👶 Formă umană infantilizată / îngerească? Statueta sugerează un corp scurt, cu membre butucănoase și disproporționate, aproape copilărești. Poate fi interpretată fie ca: un copil cu o expresie tensionată sau neclară, o ființă angelică sau mitologică cu aripi scurte (ce par rupte sau simbolic frânte), sau chiar un personaj teatral abstract, ce simbolizează lupta interioară, zbuciumul ori fragilitatea.

🪧 Contextul o transformă: Așezată pe o masă pictată, lângă un afiș alb-negru (cu numele regizorului Aureliu Manea), statueta devine parte dintr-un ansamblu vizual ce amestecă teatrul, memoria și arta în forme neconvenționale. În acest spațiu, chiar și imperfecțiunea sau deteriorarea capătă sens – poate ca simbol al trecerii timpului, al fragilității sau al rezistenței prin artă. Faptul de a fi simțit-o ca fiind din bronz este de înțeles — are acea patină aurie-întunecată specifică bronzului vechi, care impune respect și atrage atenția. Poate că tocmai acea confuzie între material și mesaj face parte din farmecul ei: un obiect aparent fragil, dar care se impune vizual și simbolic Prin atenția pe care i-am oferit-o obictul a primit viata Așa rămân vii lucrurile în artă: prin privirea și cuvântul celui care le urmareste

O dovaa ca "nimic nu e ce pare a fi" dar nu inseamna ca ii scade valoarea, din contra, e ceva aparte, este esența lucrurilor autentice: valoarea nu stă doar în material, ci în emoția transmisă, în context, în mister și în dialogul tăcut pe care un obiect îl poartă cu privitorul. Statueta aceasta, prin prezența ei simplă și expresivă, își revendică locul cu demnitate între poveștile care merită păstrate. Citatul „Nimic nu e ce pare a fi” este o expresie des întâlnită, dar nu aparține în mod cert unui singur autor celebru. Este mai degrabă o formulare proverbială, folosită în literatură, film, filozofie sau chiar psihologie, pentru a exprima ideea aparențelor înșelătoare.

Totuși, idei similare au fost exprimate în operele mai multor autori, cum ar fi:

William Shakespeare – în piesa Macbeth, există o formulare apropiată: “There’s no art / To find the mind’s construction in the face.” (Nu există o artă prin care să poți citi mintea pe chipul cuiva.)

Platon – în mitul peșterii, filozoful susține că lumea sensibilă este doar o aparență, iar adevărul se află dincolo de ceea ce pare.

Nietzsche – vorbea despre măști și despre cum oamenii și societățile ascund adevăruri în spatele aparențelor. Pe scurt, citatul poate fi considerat un adevăr universal formulat în diverse moduri de-a lungul timpului, dar nu este atribuit clar unei singure persoane. El poate fi folosit ca reflecție proprie, sau se poate adauga după el: „— se spune, sau poate doar se șoptește... Ganduri trnsformate in cuvinte, confuzii , clarificari.. - A.M.C. - FotoCatGPT - CatGPT

- "Ganduri transformate in cuvinte" - 44Google