- Castrul Legiunii a V-a Macedonica de la Potaissa
Zona arheologica cu vestigii din epoca romană şi Evul Mediu - info ziar15minute.net, 2013
- Str. Romana - 7Google , 60Google - A.M.C.
Zona arheologica cu vestigii din epoca romană şi Evul Mediu - info ziar15minute.net, 2013
- Str. Romana - 7Google , 60Google - A.M.C.
Vedere panorama la iesirea din zona castrului
Daca o iau in stanga ajung in zona centrala a orasului daca o iau in dreapta dreapta ajung in Oprisani
- Panorama unei străzi – ce vedem și ce nu vedem?
- Panorama unei străzi – ce vedem și ce nu vedem?
Priviri: de la obiectiv, la ochi, la suflet O stradă. O simplă panoramă făcută cu telefonul. Un colaj de case așezate cuminți pe trotuar, fiecare cu o poveste ascunsă sub acoperișul ei. Însă ceea ce surprinde aparatul nu este întotdeauna ceea ce reține privirea noastră. Și cu atât mai puțin ceea ce simte inima. Privirea unui aparat este exactă. Măsoară în pixeli, distorsionează linia dreaptă a trotuarului pentru a prinde cât mai mult din decor. Nicio ezitare, nicio umbră de subiectivitate. Vede totul deodată, dar nu simte nimic.
Ochiul uman alege. Se oprește. Zăbovește. Prinde reflexul soarelui în geamul mansardei sau umbra grea a unui brad bătrân. Recunoaște o textură, se miră de un detaliu — un fronton cu sculptură de lemn, un balcon rotund ca o amintire din copilărie. Vede cu o parte din minte și o parte din suflet.
Dar cum vede un câine care trece pe stradă? Simte mirosul gardului, urmele vechi de pași, coaja caldă a unei tufe. Nu privește, ci trăiește strada din apropiere. Nu vede culoarea casei, dar percepe viața ei: dacă e locuită, dacă a fost vizitată de curând.
Și o pasăre ce vede? Linia acoperișurilor, locul sigur al unui cuib, deschiderea cerului. O privire de sus, care ignoră marginile zidurilor și caută verticala. Tot strada, dar cu alte repere.
Plantele de pe margine, florile din grădini — ele nu privesc, dar simt lumina, vibrația pașilor, uneori poate și o privire îndelungată. Sunt martorele tăcute ale vremurilor. Poate și ele, în felul lor vegetal, au o memorie.
Așa se încheagă, fără să vrem, o lume a privirilor diferite. O panoramă nu mai e doar o fotografie, ci o ocazie de a ne întreba: ce vedem?
Ce ratăm? Ce învățăm din tăcerile zidurilor și din dialogul nevăzut cu tot ce ne înconjoară? Fotografia e acolo, dar cuvintele o însoțesc. Pentru că uneori, doar ele pot duce mai departe ce n-a reușit obiectivul să spună. - A.M.C. - Foto,CatGPT - Cat GPT -
NUMERE IMPARE - stanga
 |
| 2025.06.13 |
- Intersectie cu Str. Alba Iulia cu Str. Ana Ipatescu
Oglinda
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
- Nr.51
Mure
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
- Semne de circulatie si oglinzi rutiere - 1Google, 12Google, 33Google - Facebook: I.L.T. 1, 2, A.M.C.
 |
| 2025.06.13 |
📍 Strada Romană - Troite
între pietrele istoriei și rădăcinile florilor O stradă cu nume predestinat, care leagă prezentul de trecutul roman al orașului. Azi asfaltată, ordonată și plină de flori, Strada Romană este dovada că modernizarea nu înseamnă uitare, ci continuitate. Aici, grădinile mici, îngrijite cu pasiune de locuitori, sunt adevărate colțuri de natură, ca niște altare în miniatură dedicate frumuseții simple.
Este strada de acces spre Castrul Legiunii a V-a Macedonica de la Potaissa, martor tăcut al vremurilor în care ordinea romană însemna drumuri drepte și priviri hotărâte. Deși romanii n-ar fi imaginat un taxi urcând dealul spre cetate, astăzi, civilizația modernă coexistă cu urmele istoriei — iar eu am ales urcușul cu patru roți, din curiozitate, și coborârea pe jos, cu bucuria descoperirii: case, flori, coline, povești.
📸 La intersecția cu aleea care urcă spre castru, am întâlnit o troiță ortodoxă, un semn al credinței, al statorniciei, al memoriei colective. E sărbătoare: Sfinții Petru și Pavel, ocrotitori ai sufletelor curajoase și călăuză pentru cei ce caută în istorie sensuri mai adânci.
🔎 Despre troițe: Originea lor se pierde în veacuri, fiind ridicate la răspântii, la marginea drumurilor sau în locuri cu semnificație spirituală, ca forme de rugăciune și protecție.
Troițele ortodoxe au, de regulă, crucea cu brațe egale sau lunguiețe, în timp ce troițele greco-catolice pot avea uneori forme mai apropiate de altar, cu icoane pictate în stil bizantin sau baroc.
Diferențele sunt subtile și mai ales legate de tradiția locală.
Această troiță, simplă și frumoasă, pare a veghea deopotrivă drumul spre cetatea romană și pașii celor care aleg să urce spre istorie cu gândul, cu privirea sau cu sufletul.
🌿 Strada Romană – o legătură vie între lumea de ieri și cea de azi. O alee cu flori, credință și sens
- Semne de circulatie si oglinzi rutiere - 1Google, 12Google, 33Google - Facebook: I.L.T. 1, 2, A.M.C.
- Troița – între drum, Treime și rădăcini vechi Puține simboluri adună atâtea înțelesuri precum troița. În spațiul românesc, troițele nu sunt doar cruci de lemn ori piatră ridicate la margine de drum. Ele sunt semne, praguri între lumi, locuri de oprire și rugăciune, monumente ale unei spiritualități tăcute și adânci.
🔹 1. Cuvântul „troiță” vine, cel mai probabil, din slavonul „troica”, însemnând Sfânta Treime – dogma fundamentală a creștinismului: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Însă în limba și cultura română, troița a depășit dimensiunea strict teologică și a devenit formă vie a credinței populare. Ridicată la răscruci, în vârful dealurilor, lângă sate sau pe poteci de munte, troița nu este doar un semn al rugăciunii, ci și al protecției, al memoriei și al identității locale. În unele zone, se spune că locurile unde se întâlnesc mai multe drumuri sunt deschise lumilor nevăzute. Acolo se pun troițe „să nu se abată răul”. Un gest simplu, dar cu adânci rădăcini în spiritualitatea geto-dacică, unde răscrucea era un spațiu sacru, de hotar. Aceste credințe s-au încreștinat firesc, iar troița a devenit cruce de închinare, purtând numele Treimii. Sculptată în lemn, pictată, uneori acoperită ca un mic altar, troița este și o formă de artă rurală — cu motive tradiționale, texte populare sau icoane naive. Deși și alte popoare creștine ridică „cruci de drum” sau altare mici (în Grecia, Rusia, Polonia sau Italia), termenul „troiță” este specific românesc, iar expresia sa populară este unică. Troița spune povestea unui popor care a învățat să împletească cerul cu pământul, credința cu mersul pe jos, istoria cu drumul de zi cu zi.
🔹 2. Simbolul în alte culturi creștine Deși obiectul în sine — o cruce sau un loc de rugăciune la răspântii — nu este unic românesc, termenul „troiță” este Echivalente: În Grecia ortodoxă, se întâlnesc mici altare de drum (numite εικονοστάσι – „ikoniostasi”), adesea ridicate în amintirea celor morți sau ca expresie a credinței. Sunt adesea închinate și Treimii, dar forma este diferită: adesea o mică căsuță cu o icoană și o candelă. În Occidentul catolic, există „wayside crosses” (cruci de marginea drumului) în Germania, Franța sau Italia, însă nu cu simbolistica populară puternică din România și fără legătură directă cu numele Treimii.
🔹 3. Troița – creștinism pe substrat geto-dacic? Unii cercetători susțin că obiceiul troiței românești ar avea rădăcini precreștine, dacice, în credința că răscrucile sunt locuri sacre sau periculoase, unde se întâlnesc lumile — așa că trebuiau protejate spiritual. Apoi, creștinismul a încreștinat acest simbol, punând în locul stâlpilor sau altarelor vechi Crucea, în special închinat Sfintei Treimi. Astfel, troița este: - un simbol religios creștin (Treimea, protecție divină), - un obiect de cult popular românesc, cu caracter sincretic (creștinism + vechi credințe locale), - și o formă de artă rurală, cu lemn sculptat, pictură naivă și text popular.
🔹 Concluzie 🔸 Troița, ca idee – nu e exclusiv românească. 🔸 Troița, ca termen și formă de expresie – este specifică folclorului românesc. 🔸 Ea este o sinteză între simbolismul creștin al Sfintei Treimi și substratul spiritual autohton (probabil dacic), devenind un semn de credință, memorie și identitate în spațiul rural și urban deopotrivă.
Troita a carei autor este Fratean Liviu - sursa info Facebook, comentariu, Fratean Elena
NUMERE PARE
- Firme diverse - 44Google - A.M.C. - harta
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
in dreapta aleea castrului
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
Cel mai important monument istorico-arheologic al orașului Turda este castrul roman Potaissa al Legiunii a V-a Macedonica, de pe platoul numit Dealul Cetății.
Castrul a fost construit de către această legiune în anul 168. Castrul roman Potaissa din Turda este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Cluj,.............
La castru se poate ajunge cu mașina pe două drumuri de access:
pe lângă Colegiul Național Mihai Viteazul - Str. Ioan I.Russu
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
la dreapta aleea de acces la Castru
 |
| 2025.06.13 |
- Str. Castrului Roman - 7Google, - Video - F.T. 1, A.M.C.
Vedere panorama la iesirea din zona castrului
Daca o iau in stanga ajung in zona centrala a orasului daca o iau in dreapta dreapta ajung in Oprisani
- Panorama unei străzi – ce vedem și ce nu vedem?
- Panorama unei străzi – ce vedem și ce nu vedem?
Priviri: de la obiectiv, la ochi, la suflet O stradă. O simplă panoramă făcută cu telefonul. Un colaj de case așezate cuminți pe trotuar, fiecare cu o poveste ascunsă sub acoperișul ei. Însă ceea ce surprinde aparatul nu este întotdeauna ceea ce reține privirea noastră. Și cu atât mai puțin ceea ce simte inima. Privirea unui aparat este exactă. Măsoară în pixeli, distorsionează linia dreaptă a trotuarului pentru a prinde cât mai mult din decor. Nicio ezitare, nicio umbră de subiectivitate. Vede totul deodată, dar nu simte nimic.
Ochiul uman alege. Se oprește. Zăbovește. Prinde reflexul soarelui în geamul mansardei sau umbra grea a unui brad bătrân. Recunoaște o textură, se miră de un detaliu — un fronton cu sculptură de lemn, un balcon rotund ca o amintire din copilărie. Vede cu o parte din minte și o parte din suflet.
Dar cum vede un câine care trece pe stradă? Simte mirosul gardului, urmele vechi de pași, coaja caldă a unei tufe. Nu privește, ci trăiește strada din apropiere. Nu vede culoarea casei, dar percepe viața ei: dacă e locuită, dacă a fost vizitată de curând.
Și o pasăre ce vede? Linia acoperișurilor, locul sigur al unui cuib, deschiderea cerului. O privire de sus, care ignoră marginile zidurilor și caută verticala. Tot strada, dar cu alte repere.
Plantele de pe margine, florile din grădini — ele nu privesc, dar simt lumina, vibrația pașilor, uneori poate și o privire îndelungată. Sunt martorele tăcute ale vremurilor. Poate și ele, în felul lor vegetal, au o memorie.
Așa se încheagă, fără să vrem, o lume a privirilor diferite. O panoramă nu mai e doar o fotografie, ci o ocazie de a ne întreba: ce vedem?
Ce ratăm? Ce învățăm din tăcerile zidurilor și din dialogul nevăzut cu tot ce ne înconjoară? Fotografia e acolo, dar cuvintele o însoțesc. Pentru că uneori, doar ele pot duce mai departe ce n-a reușit obiectivul să spună. - A.M.C. - Foto,CatGPT - Cat GPT -
 |
| 2025.06.13 |
Luminița de seară, sundrops (Oenothera fruticosa)
Cunoscută pentru florile sale galbene strălucitoare care înfloresc pe timpul zilei, ! Denumirea științifică, Oenothera, ar putea proveni din cuvintele grecești "oinos" (vin) și "theras" (vânător), sugerând o posibilă utilizare veche a rădăcinilor acestei plante în aromatizarea vinului.
Spre deosebire de alte specii de luminița de seară, care înfloresc noaptea, Oenothera fruticosa înflorește pe timpul zilei, de unde și numele de "sundrops" (picături de soare). - A.M.C. - sursa info: google.com
 |
| 2025.06.13 |
 |
| 2025.06.13 |
Identificare doar posibila Explicație:
"Rubus: Este genul botanic care include murele și zmeura. scaber: Este un epitet specific, un adjectiv care descrie o trăsătură distinctivă a plantei. În cazul lui "scaber", termenul se traduce prin "aspru" sau "zgâriat", sugerând o textură rugoasă a părților plantei. Weihe: Este numele botanistului care a descris sau clasificat această specie. În termeni populari, murul este fructul comestibil al acestei plante, iar termenul se referă la întregul arbust sau la fructele sale
. În concluzie, Rubus scaber Weihe este o denumire științifică pentru o specie de mur, în care "scaber" indică o caracteristică a plantei, iar "Weihe" este numele autorului care a identificat-o. " - A.M.C. - Info de pe net. Google, rezumat
 |
| 2025.06.13 |
- Vineri 13
Nu s-a dezmintit. Ne fiind bine informata, in loc sa vin cu taxiul direct pe Str. Romana am fost prima data la intrarea de pe Str Castrului Roman . Inchisa publicului. Fara un anunt de redirectioanre. .
" Am fost. Din curiozitate și pe răcoare.
Iubitorii de natură pot descoperi și o mică comoară de plante locale.
🔹 Iar eu, am avut parte și de o întâlnire cu o pisică neagră care m-a convins că ziua e frumoasă… dacă știi ce să alegi. - A.M.C.
- Imagini panorama 360 - Street View - 2012
Publicat pe 7Google, 60Google, Facebook, A.M.C.
Vezi Turda - Strazi
Publicat pe 7Google, 60Google, Facebook, A.M.C.
Vezi Turda - Strazi
