-
 | |
|
- Natura vie - linkuri
Caii din fotografiile, liberi de orice constrângeri vizuale, reprezintă o metaforă puternică pentru libertatea gândirii și complexitatea umană. Comparand cu omul, așa cum un cal educat poate acționa cu grație și autonomie fără a fi limitat de ochelari, și omul, în evoluția sa, trebuie să depășească barierele mentale impuse de dogme, prejudecăți sau perspective unilaterale. Omul, spre deosebire de animal, are darul introspecției, al imaginației și al înțelegerii abstracte. H2O-ul, sursa vieții, este un element științific, dar pentru om devine mai mult – un simbol, o inspirație, o poezie. Așa cum calul își poate folosi întreg câmpul vizual pentru a înțelege mai bine lumea din jur, omul educat poate să își extindă orizonturile, să vadă dincolo de simpla utilitate a lucrurilor și să le acorde sensuri multiple, interconectate. Caii eleganți și impunători care participă la evenimente devin un simbol al continuității între natură, istorie și sufletul uman. Ei ne amintesc că educația, fie ea a animalului sau a omului, nu înseamnă doar disciplinare, ci și deschidere spre armonie, respect și libertate interioară. - A.M.C.
Maidanezi - linkuri
Zicala, „Câinele este cel mai bun prieten al omului” este bine cunoscută și răspândită în multe culturi. Ea are la bază o relație reală, profundă, între om și această vietate loială, empatică, dăruită cu o afecțiune sinceră. De-a lungul timpului, câinele nu a fost doar un paznic de curte sau un însoțitor de drumuri, ci un confident mut, mereu prezent și atent, în momentele de bucurie sau de singurătate. De aici și până la apariția jucăriilor de pluș în formă de căței a fost doar un pas. Iar dacă „cel mai bun prieten al omului” nu poate fi întotdeauna ținut în lesă sau în curte, atunci îl ținem aproape de inimă, sub forma unei jucării. Decorurile drăgălașe cu urechi pufoase și ochi mari par să aducă în miniatură acea iubire necondiționată pe care o întâlnim la un câine adevărat. Ganduri, ganduri ... de buna dispozitie. "Prietenii buni – fie că sunt câini, cuvinte sau oameni – nu se țin departe" (de pe net) - A.M.C - FotoChat
Un câine impozant, stăpân al străzii, simbol al unei conviețuiri tăcute și pline de respect. ...... pe pag. -
Natura vie - Calea Victoriei, la bloc.. - „Încet, dar sigur – natura știe că răbdarea e o formă de înțelepciune. Dupa ploaie in spatiul verde al blocului - 2025.05.10 Expresia „Încet, dar sigur” este bine cunoscută și frecvent folosită pentru a sublinia valoarea pașilor mici, dar constanți, care duc la rezultate sigure și durabile. Originea ideii se regăsește chiar din Antichitate, în celebra fabulă a lui Esop, „Iepurele și broasca țestoasă”, unde țestoasa câștigă cursa datorită perseverenței și ritmului constant, nu vitezei. Ganduri la inceput de zi si info de pe net..- A.M.C. - FotoChatGPT, 2025.05.06
Pasari - 1Google, 16Google, 17Google, 27Google - I.L.T , A.M.C.„Dacă vrei să fii iubit, iubește” („Si vis amari, ama”) - A.M.C. - sursa info Facebook
Este o expresie profundă despre reciprocitatea iubirii și necesitatea de a oferi dragoste pentru a o primi în schimb.. Se stie ca pasarile in majoritatea lor sunt monogame intelegand prin aceasta particularitatea masculului de a curta, un anumit interval de timp, și a se împerechea cu o singură femelă. Ganduri transformate in cuvinte: „Si vis amari, ama”... Ideea poate fi extinsă in relatiile de prietenie la oameni. Prieteniile autentice se bazează pe reciprocitate, pe un schimb sincer de afecțiune, respect și sprijin. Dacă doar unul dintre cei implicați oferă, iar celălalt doar primește fără a întoarce gesturile sau sentimentele, relația devine dezechilibrată și, în cele din urmă, fragilă. A iubi înseamnă a te deschide, a oferi fără a aștepta imediat ceva în schimb, dar într-o prietenie adevărată acest „circuit al iubirii” se închide natural, fiecare aducându-și contribuția. E un dans între doi oameni care aleg să se sprijine reciproc, să crească împreună și să învețe unul de la celălalt. Astfel, „Dacă vrei să fii iubit, iubește” devine mai mult decât o invitație la a oferi iubire, este și o rețetă pentru relații de prietenie trainice, în care fiecare parte se bucură de darul celuilalt. Este o postare si un gand prin care doresc in subconstientul meu sa le multumesc celor care mi-au fost aproape de sarbatori. - A.M.C. . - 2024.12.31 - Foto
„Nimeni nu știe nimic. Eu știu că nu știu.” o replica din film.
Un om a presărat firimituri, iar păsările s-au adunat fără să știe de ce, fără să-și pună întrebări. Pentru ele, hrana a apărut pur și simplu, ca o întâmplare a zilei. Omul, însă, a gândit, a decis, a făcut un gest conștient. Diferența dintre noi și lume stă tocmai aici: în capacitatea de a înțelege dincolo de nevoie, dincolo de moment. Și totuși, chiar și oamenii, în tumultul vieții, uită uneori să vadă dincolo de firimituri.„Nimeni nu știe nimic. Eu știu că nu știu.” – o recunoaștere a limitei, dar și primul pas spre înțelegere.....- A.M.C. - Foto.2025.01.20, Film
2025.05.25 - Pasari - Imagine de la geamul meu
In lupta pentru supravietuire uneori nici porumbeii nu sunt chiar "Porumbei" în spatele firimiturilor de pe pervaz se ascunde, de fapt, o întreagă poveste despre natura ființelor, despre instinct și despre alegerile făcute între blândețe și competiție, între împărțire și acaparare. Porumbeii — simboluri ale păcii, ale iubirii fidele și ale blândeții — par să fi lăsat la o parte costumul poetic atunci când e vorba de mâncare. Cei ai orașului, mai ales, au învățat repede că viața nu e o poezie, ci o cursă. Se ciufulesc, se îmbrâncesc, se grăbesc, nu împart, nu cedează. E supraviețuire în stare brută, fără menajamente. Iar acest „spectacol” filmat poate deveni, cu puțină reflecție, o oglindă pentru ceea ce vedem și la oameni. Omul — cu toată educația, credința, cultura — nu scapă întotdeauna de acel fior de luptă crudă pentru resurse, fie că vorbim de bani, de faimă sau de „ciolanul” puterii. De multe ori se uită OMUL din om. Se strică, se ciufulește și el, dar nu doar cu aripile — ci cu vorba, cu fapta, cu lipsa de scrupule. Și aici, da, parcă nici cei șapte ani de acasă nu mai sunt de-ajuns, pentru că rădăcina e mai adâncă: e în alegerile pe care le facem zilnic — dacă trăim doar ca să câștigăm, sau ca să fim. Poate că pasărelele știu mai bine, poate că ele nu filozofează, nu învață în școli, dar nici nu distrug cu lăcomie tot ce ating. Ele trăiesc cu instinct, dar fără ură. Omul, în schimb, are conștiință — dar nu întotdeauna și-o ascultă. Doar simple ganduri "Batalia" de la fereastra a fost pe "ceva dulce" crema de zahar ars - A.M.C. - Video.ChatGPT
si Castan salbatic (Aesculus hippocastanum L.) In Piata Tricolorului - 2025.05.01
În Piața Tricolorului, castanii — unii în alb, alții în roșu aprins — se înalță ca niște străjeri florali, dând locului un aer de grandoare și liniște. În drumul spre Muzeul de Istorie, pașii se pierd parcă într-o procesiune tăcută, învăluiți de lumină și culoare. Soarele scaldă totul într-o atmosferă calmă, aproape solemnă, de parcă natura însăși ar omagia trecutul.
„Stea de zi” – Ornithogalum umbellatum, o floare spontană ce a înflorit în tihnă pe aleea pietonala de pe Calea Victoriei, bucurându-se de razele soarelui și de primăvara care o binecuvântează. O buruiană frumoasă, cu aer de stea coborâtă pe pământ. - 2025.04.28 Chiar dacă în limbaj botanic poate fi considerată o „buruiană”, frumusețea ei delicată și apariția spontană în spațiile verzi îi dau farmecul acela de „floare neașteptată” care încântă privirea. Cand o vad nu pot decat sa ma gandesc frumos .. ganduri, ganduri...si cuvinte. - A.M.C. - Chat GPT, 2025.04.28
si Castan salbatic (Aesculus hippocastanum L.) In Piata Tricolorului - 2025.05.01
În Piața Tricolorului, castanii — unii în alb, alții în roșu aprins — se înalță ca niște străjeri florali, dând locului un aer de grandoare și liniște. În drumul spre Muzeul de Istorie, pașii se pierd parcă într-o procesiune tăcută, învăluiți de lumină și culoare. Soarele scaldă totul într-o atmosferă calmă, aproape solemnă, de parcă natura însăși ar omagia trecutul.
Căldăruşe, Columbine (Aquilegia vulgaris). pe Str. Rapsodiei, Nr.8, spatiu verde - Și astăzi este o nouă zi…” Căldărușele își pleacă florile în semn de recunoștință — sau poate doar pentru a mai aduna puțină rouă, până la următorul răsărit. Natura se trezește laolaltă: gângănii, plante, oameni. Toți într-un concert tăcut, coordonat de razele soarelui. O cafea, un drum, o zi nouă Florile pot fi și ceasuri. Nu măsoară timpul în secunde, ci în fluturi care se opresc, în picături de nectar oferit, în lumina care le învăluie. Căldărușele înălțate pe tulpini subțiri, ca niște domnișoare curtenitoare, ne amintesc că și frumusețea are un program: apare dimineața și ne cheamă, fără cuvinte, să fim și noi parte din ritmul naturii. Florile de căldărușă, asemenea unor clopoței tăcuți, par să cheme nu cu sunet, ci cu formă și culoare — un fel de „invitație vizuală” la viață. Albina din fotografie e dovada vie a acestui program natural, semnându-și propria „condică” în ritmul precis al înțelepciunii biologice.
- Căldărușa – floare cu nume și formă de poveste
Numele științific Aquilegia provine din latină: „aqua” (apă) și „legere” (a colecta), referindu-se la modul în care floarea poate „colecta” roua sau ploaia în micile sale căușe curbate.
O altă teorie spune că vine din „aquila” (vultur), din cauza pintenilor florii ce seamănă cu ghearele unui vultur. Iar Columbine (din franceză colombe = porumbiță) evocă o imagine suavă, de puritate și grație, căci floarea aduce aminte de aripile unei păsări delicate în zbor.
- Simbolismul columbinei În Evul Mediu, căldărușa era asociată cu Spiritul Sfânt, iar cele cinci petale simbolizau cele cinci răni ale lui Hristos. În artă și poezie, a fost văzută și ca floarea melancoliei, a delicateții, a speranței renăscute. În grădină, e vestitoare a sfârșitului primăverii, înflorind cu o noblețe discretă, dar irezistibilă.
Ganduri la inceput de zi, impletite cu informatii culese de pe net: A.M.C. - Foto, . ChatGPT, 2025.05.29
Clopoțeii (Campanula portenschlagiana) - in spatiul verde al blocului - Calea Victoriei, Bloc B15, spatiu verde
Dimineația începe cu tihnă privind din fereastra, aceste flori! Recunoașterea frumuseții lor modeste – este un act de împăcare cu lumea. Asa incat m-am pus pe treaba si am aflat despre ele ca:
🌸 Originea și semnificația numelui Campanula Numele științific Campanula vine din limba latină, de la cuvântul “campanula”, care înseamnă “clopoțel mic” (diminutiv de la campana = clopot). Forma florii este asemănătoare cu un mic clopot, în special la speciile mai delicate, cum este Campanula portenschlagiana, cunoscută și sub denumirea populară de clopoței de piatră, clopoței târâtori sau clopoței de grădină. Această denumire reflectă nu doar forma, ci și sunetul tăcerii pe care-l sugerează: ceva gingaș, discret, dar plin de prezență, așa cum e și vibrația dimineților când natura e încă liniștită. 📖 O posibilă „poveste” și semnificație simbolică Campanula nu are o legendă universal cunoscută, dar în tradiția florală și în limbajul florilor (practicat mai ales în epoca victoriană), clopoțeii simbolizează recunoștința, umilința și constanța. Există totuși câteva povești locale sau interpretări poetice transmise prin cultura populară: În unele legende europene, clopoțeii erau considerați florile zânelor, iar sunetul lor mut era auzit doar de cei cu inima curată sau de copii. Alteori, se spunea că îngerii coborau în grădini și atingeau aceste flori, iar clopoțeii vibrau de prezența lor. În folclorul celtic, clopoțeii (în special Campanula rotundifolia, clopoțelul de pădure) erau văzuți ca vestitori ai altor lumi, legături între realitate și spiritualitate.
💜 Campanula portenschlagiana – un dar modest, dar prețios Această specie originară din regiunile muntoase din Croația și zona alpină este apreciată pentru: rezistența ei, înflorirea bogată (primăvara și vara), capacitatea de a acoperi pietrele, zidurile sau colțurile greu de înverzit, și mai ales pentru aspectul blând și calm pe care-l aduce unei grădini. Este floarea care nu cere, ci dăruiește. Tocmai de aceea, grădinarii o iubesc în mod deosebit – e o prezență delicată, dar plină de viață, care se întinde fără să cucerească agresiv, care umple locurile goale fără să le răpească lumina.
Legenda bradului Când a venit prima toamnă, o pasăre mică și rănită, cu aripa ruptă, a cerut adăpost de la mai mulți copaci. Stejarul și fagul au refuzat-o, temându-se pentru resursele lor. Doar bradul, generos și plin de compasiune, i-a oferit un loc pe ramurile sale. Iarna a sosit, dar frunzele bradului au rămas verzi. Dumnezeu, impresionat de bunătatea bradului, a poruncit vântului să nu-l atingă niciodată, răsplătindu-l pentru generozitatea sa. Legenda transmite o frumoasă lecție despre bunătate, altruism și recompensele divine pentru faptele bune.- A.M.C. - sursa info Facebook Iubesc viata... - Foto - Scuar Calea Victoriei
- În imagine sunt surprinse inflorescențele masculine ale pinului grupări galben-deschis, care produc o cantitate foarte mare de polen fin și ușor, răspândit de vânt primăvara. Conurile femele, cele care vor deveni conuri propriu-zise (cele lemnoase, cunoscute și ca „brăduleți”), apar mai sus pe ramuri, sunt solitare sau în grupuri mici și au o formă ușor diferită, la început mai roșiatică sau verzuie. Forma acestor inflorescențe pot aminti de structuri fractale, prin repetiția de forme asemănătoare la scară diferită — o caracteristică fascinantă a multor forme vegetale. Naturii îi place simetria, spirala, ordinea repetitivă, iar pinul nu face excepție. Fractalii sunt o expresie a acestei ordini subtile care pare că vine „dinăuntru”, dintr-o inteligență tăcută a vieții. Natura ne oferă lecții de ordine, armonie și uimire la fiecare pas. - A.M.C. - FotoChatGPT, 2025.05.04
- Crăițe carujele, (Tagetes) . - pe Str. Tineretului, decor in spatiul verde - 2025.05.20 Craitele — cu galbenul și portocaliul lor intens, încântă ochiul, dar, ca orice floare, poartă în ele un mesaj mai profund: frumusețea este trecătoare, iar fiecare stadiu — de la boboc la sămânță — este o lecție despre timp, rost și continuitate. Puțini știu că denumirea botanică Tagetes vine de la Tages, un zeu etrusc al înțelepciunii și al pământului. Tages era considerat un zeu htonic (adică legat de pământ, de lumea de dincolo, de misterele naturii), sapiential (înțelept, revelator al cunoașterii) și chiar mesiatic (vestitor al unui nou adevăr). Se spune că el a ieșit din brazdă, din pământul reavăn, pentru a-i învăța pe oameni tainele legilor divine și ale echilibrului. Craițele, cu rădăcini adânci, flori modeste, dar viguroase, care înfloresc abundent și oferă semințe spre viitor, par să poarte aceste trăsături: sunt flori ale pământului — simple, dar înțelepte în lecția lor despre ciclicitate, despre muncă și răbdare, despre regenerare. Poate tocmai de aceea, în tradițiile populare, craițele sunt folosite și ca plante medicinale fiind o punte între natură și vindecare, între frumusețe și folos, între prezent și viitor. Ganduri si informatii culese de pe net pe intelesul tuturor, - A.M.C. - Foto, CatGPT, 2025.05.20
Dafin salbatic, Laur englezesc (Prunus laurocerasus) - pe Str. Tineretului zona la Fostul cinematograf - Laurul englezesc în floare îmblânzește betonul orașului, aducând un strop de prospețime și eleganță în fața unei clădiri care și-a pierdut vocea. Natură discretă, dar hotărâtă, în misiune de înfrumusețare. - A.M.C. - Foto.ChatGPT,2025.04.28
- Galbenele (Calendula officinalis)- Diminețile nu sunt doar despre cafea.... A.M.C.
Ghiocei din spatiul verde al blocului - 2025.01.30 Se spune că o floare nu aduce primăvara, dar fiecare ghiocel care răsare mă contrazice. Poate că nu e nevoie de mulți pentru a schimba ceva, ci doar de cineva care să aibă răbdarea să înceapă. Primăvara e aproape—și uneori chiar începe cu un singur ghiocel! . „Cu o floare nu se face primăvară” Proverbul își are originea în înțelepciunea populară și este întâlnit în mai multe culturi, având un echivalent celebru în latină: "Una hirundo non facit ver", atribuit filosofului Aristotel. Sensul său este că un singur semn bun nu este suficient pentru a schimba o situație sau pentru a aduce o transformare majoră. Ganduri, ganduri in cuvinte. - A.M.C. - Foto
Imaginea de o frumusețe aparte — o fereastră spre adâncurile timpului și ale naturii, unde o ferigă își deschide frunzele ca niște brațe verzi ale eternității. Iar în mijloc, ca o șoaptă delicată a vieții, câteva flori albastre de „nu-mă-uita” (Myosotis) — o surpriză blândă în inima frunzișului.
📖 Informații botanice:
- Habitat natural: Păduri umbroase, zone montane și submontane, margini de stâncă și văi răcoroase, în special în regiunile umede și protejate. Înălțime: Poate atinge până la 1–1,2 metri.
- Frunzele (frondele): Mari, arcuite, dublu penat-compuse, cu o dispoziție în spirală ordonată – amintind de succesiunea lui Fibonacci, unde fiecare frunză urmează un ritm armonic al naturii. - - - ----- Reproducere:
Nu produce flori. Se înmulțește prin spori, localizați pe partea inferioară a frunzelor mature, în structuri numite sori – ca niște puncte maro-ruginii. Longevitate: Perene. Trăiește și reînvie an de an din rizomul său ascuns în pământ, uneori și peste 10-15 ani în condiții favorabile.
Simbolism și semnificații:
Simbol al eternității și al misterului: Apărând cu sute de milioane de ani în urmă (în Paleozoic), ferigile sunt considerate unele dintre cele mai vechi plante terestre – martore tăcute ale istoriei vieții. Poarta dintre lumi: Dispunerea frunzelor și centrul întunecat al plantei creează impresia unui vortex – o trecere dinspre obscur (neant) spre lumină. Imaginea surprinsa exprimă perfect această metaforă – de la minus infinit spre plus infinit. Puterea regenerării: Rizomul rezistă în sol ani de zile, înfruntând ierni grele. Chiar dacă partea aeriană moare, viața renaște din rădăcină – o lecție despre tăcere, răbdare și renaștere.
Curiozități interesante: În vechime, feriga era considerată o plantă magică – în special pentru faptul că se reproducea „fără flori”. Era văzută ca având proprietăți de protecție împotriva spiritelor rele. În medicina populară, rizomul era folosit pentru tratamente (atenție! – este toxic și nu se mai folosește în terapii moderne). În folclorul românesc, exista credința că „feriga înflorește o singură dată pe an, în noaptea de Sânziene”, iar cine o găsea avea noroc toată viața – o metaforă despre căutarea imposibilului și a tainelor nespuse.
🌬️ Condiții de creștere:
Umbră sau semi-umbră, sol reavăn, bogat în materie organică. Detestă vânturile puternice –
Este o plantă a locurilor liniștite, adăpostite, ferite de curenți uscați. Iubește umezeala, dar fără băltire. Chiar dacă nu a reușit să prindă rădăcini în spațiul verde al blocului meu, ea și-a găsit deja un loc potrivit la alt bloc, nostalgic i-am pastrat in suflet un loc de onoare. - Foto ChatGpt - ChatGPT
 |
| 2025.05.24 |
Imaginea de o frumusețe aparte — o fereastră spre adâncurile timpului și ale naturii, unde o ferigă își deschide frunzele ca niște brațe verzi ale eternității. Iar în mijloc, ca o șoaptă delicată a vieții, câteva flori albastre de „nu-mă-uita” (Myosotis) — o surpriză blândă în inima frunzișului.
📖 Informații botanice:
- Habitat natural: Păduri umbroase, zone montane și submontane, margini de stâncă și văi răcoroase, în special în regiunile umede și protejate. Înălțime: Poate atinge până la 1–1,2 metri.
- Frunzele (frondele): Mari, arcuite, dublu penat-compuse, cu o dispoziție în spirală ordonată – amintind de succesiunea lui Fibonacci, unde fiecare frunză urmează un ritm armonic al naturii. - - - ----- Reproducere:
Nu produce flori. Se înmulțește prin spori, localizați pe partea inferioară a frunzelor mature, în structuri numite sori – ca niște puncte maro-ruginii. Longevitate: Perene. Trăiește și reînvie an de an din rizomul său ascuns în pământ, uneori și peste 10-15 ani în condiții favorabile.
Simbolism și semnificații:
Simbol al eternității și al misterului: Apărând cu sute de milioane de ani în urmă (în Paleozoic), ferigile sunt considerate unele dintre cele mai vechi plante terestre – martore tăcute ale istoriei vieții. Poarta dintre lumi: Dispunerea frunzelor și centrul întunecat al plantei creează impresia unui vortex – o trecere dinspre obscur (neant) spre lumină. Imaginea surprinsa exprimă perfect această metaforă – de la minus infinit spre plus infinit. Puterea regenerării: Rizomul rezistă în sol ani de zile, înfruntând ierni grele. Chiar dacă partea aeriană moare, viața renaște din rădăcină – o lecție despre tăcere, răbdare și renaștere.
Curiozități interesante: În vechime, feriga era considerată o plantă magică – în special pentru faptul că se reproducea „fără flori”. Era văzută ca având proprietăți de protecție împotriva spiritelor rele. În medicina populară, rizomul era folosit pentru tratamente (atenție! – este toxic și nu se mai folosește în terapii moderne). În folclorul românesc, exista credința că „feriga înflorește o singură dată pe an, în noaptea de Sânziene”, iar cine o găsea avea noroc toată viața – o metaforă despre căutarea imposibilului și a tainelor nespuse.
🌬️ Condiții de creștere:
Umbră sau semi-umbră, sol reavăn, bogat în materie organică. Detestă vânturile puternice –
Este o plantă a locurilor liniștite, adăpostite, ferite de curenți uscați. Iubește umezeala, dar fără băltire. Chiar dacă nu a reușit să prindă rădăcini în spațiul verde al blocului meu, ea și-a găsit deja un loc potrivit la alt bloc, nostalgic i-am pastrat in suflet un loc de onoare. - Foto ChatGpt - ChatGPT
- Tăcerea unei ferigi poate spune mai multe decât o pădure întreagă, dacă înveți să o asculți.
Se zice că cine învață să vadă floarea ferigii, vede începutul și sfârșitul deodată. Și înțelege că eternitatea nu e în ceea ce trece, ci în ceea ce rămâne în noi — tăcut, verde, viu.
"Legenda Ferigii care nu voia să înflorească Se spune că, demult, când pământul era încă tânăr și munții abia se ridicau spre cer, trăia o plantă verde și smerită, fără floare, dar cu frunze desenate de mâna unui zeu al echilibrului. Era feriga. Toate celelalte flori o întrebau mereu: — De ce nu înflorești? De ce nu te arăți în splendoare, ca noi? Feriga răspundea: — Pentru că eu port în mine o floare nevăzută. Una care crește doar în tăcere, în lumina care vine din întuneric. Atunci, vântul a întrebat-o: — Și ce înseamnă acea floare? Iar ea a spus: — E floarea răbdării, a timpului care nu se măsoară în ceasuri, ci în tăceri și în renașteri. Eu nu mă arăt prin strălucire, ci prin formă. Nu strig, dar rămân."
Chiar dacă nu a reușit să prindă rădăcini în spațiul verde de la blocul meu motivul fiind de inteles, ( o zona cu pronuntati curenti de aer deloc prielnic ferigilor ) Ea și-a găsit deja un loc potrivit la alt bloc, iar eu i-am păstrat în suflet loc de onoare.
- Iasomie care „privea peste gard la trecători” Philadelphus pubescens, cunoscută popular drept iasomie, deși botanic nu este o jasminum veritabilă - pe Str. Andrei Saguna - 2025.05.17 Numele științific și semnificația lui Genul Philadelphus: Numele vine de la regele Ptolemeu al II-lea Philadelphus, un conducător elenistic al Egiptului (sec. III î.Hr.), al cărui epitet „Philadelphus” înseamnă „iubitor de frate”. A fost cunoscut pentru dragostea față de sora sa Arsinoe, pe care a numit-o co-regină — o alegere rară și discutată în epocă. Specia pubescens: Înseamnă „păros” sau „cu peri fini”, făcând trimitere la textura frunzelor sau a ramurilor tinere. Chiar dacă denumirea științifică nu are legături directe cu creștinismul, sensul de „iubitor de frate” poate fi frumos asociat, simbolic, cu mesajul iubirii aproapelui — atât de central în învățătura creștină. Numele comun vine din arabicul "yasmin", preluat prin franceză, și înseamnă „floare parfumată”. Deși Philadelphus nu este o iasomie veritabilă (acelea aparțin genului Jasminum), în România și în alte părți ale Europei, este numit iasomie datorită parfumului intens și dulce, care amintește de cel al iasomiei adevărate. Iasomia (în general, și Philadelphus în mod special) este asociată cu: Purtatea și simplitatea. Amintiri dragi, adesea fiind plantată în grădinile copilăriei. În limbajul florilor, ea exprimă afecțiune delicată, bunătate și întâmpinarea cu sufletul deschis. Nu există o legendă consacrată despre Philadelphus pubescens, dar unele tradiții populare românești povestesc despre flori care „își întorc chipul spre om” ca să aducă binecuvântare, iar iasomia, cu ramurile sale plecate peste garduri, pare să ilustreze asta perfect. O iasomia care imi amintește de copilărie — este una ce vorbește nu doar despre flori, ci despre ospitalitate, frumusețea simplității și continuitatea emoțiilor curate. Când o iasomie te întâmpină de cum intri în curte, parcă însăși casa te primește cu brațele deschise. La noi acasă, iasomia nu privea doar lumea, ci ne întâmpina pe noi, cei mici, la fiecare întoarcere. Era acolo, mereu — un copac alb înmiresmat, cu flori mici și simple, care se legănau în adierea verii. De cum deschideam poarta, ne cuprindea mireasma ei, și fără să vrem, ne opream o clipă. Parcă timpul încetinea si cerul ne zambea. Ganduri la timpuri trecute....la iasomia din curtea familiei noastre . Informatii de pe net. impletite cu amintiri personale - A.M.C. - Foto.Chat GPT,2025.05.17
- Iris (Iris variegata L.) pe Calea Victoriei, in spatiul verde al blocului "meu" - 2025.05.23 Acest iris, este o veritabilă poezie vizuală – o izbucnire de culori și forme care îmbină rigoarea naturii cu o fantezie ce pare desprinsă dintr-un vis. Imaginea, surprinsă în detaliu, evocă ideea unei „guri căscate cu o limbă păroasă, Petalele catifelate par a fi buze de catifea, încrețite de vreme sau șoapte, iar „limba” galbenă, acoperită de perișori strălucitori, pare să aștepte să rostească o poveste vegetală — poate despre începuturi, despre ploaia care a sărutat-o sau despre albina ce i-a cântat în treacăt. Este o floare în culori asortate perfect de natură, Este o operă de artă vie, pictată cu migala unui maestru divin: Violetul intens cu vinișoare aproape animale aduce mister, adâncime și noblețe. Galbenul-auriu aprinde inima florii cu lumină și căldură. Modelele tigrate creează o punte între lumea vegetală și cea animală – un hibrid între floare și ființă, între petală și aripă. Această floare nu doar că încântă ochiul, dar îl provoacă să vadă mai mult decât ceea ce este. Este o invitație la visare, o scenă pentru povești neinventate încă.
- Iedera - Este în natura iederii să se cațere pe orice suport solid în căutarea luminii soarelui - A.M.C.
- Laleaua nu e o floare complicată, dar este rafinată în eleganța ei. - Aprecierea ei poate fi o formă discretă de contemplare a frumuseții creației, un mod simplu prin care sufletul mulțumește pentru daruri. - Apărând primăvara devreme, devin un simbol al reînvierii — . Ele pot fi văzute ca o metaforă vizuală a Învierii lui Hristos și a speranței în viața veșnică. - Lalelele roșii ne pot aminti de dragostea jertfitoare — simbol al iubirii lui Hristos pentru omenire Ganduri. transformate in cuvinte potrivite momentului..- A.M.C. - FotoChat, 2025.04.13 - de Florii
- Laur englezesc (Prunus laurocerasus), cunoscut și sub numele de laur cires - pe - Str. Tineretului, fostul cinematograf, decor - Frunze: mari, lucioase, de un verde închis intens, cu margine întreagă, asemănătoare cu frunza de laur (de unde și numele).
Flori: grupate în inflorescențe verticale, albe, parfumate, atrăgând insecte polenizatoare.
Fructele cand vor apare, mici, negre, asemănătoare cireșelor.
Precizare.. Laurul clasic, cu care erau încununați eroii și poeții în Grecia și Roma antică, este Laurus nobilis, o altă specie, din altă familie (Lauraceae), cu frunze aromatice, folosite și în bucătărie. Prunus laurocerasus nu are legătură botanică directă cu acest laur, dar poartă numele "laur" datorită asemănării frunzelor, lucioase și lanceolate. Așadar, legătura este simbolică și vizuală, nu genetică sau culturală. Ganduri provocatoare, informatii de cultura generala.pe care acum le-am putut obtine relativ usor, fata de acele "timpuri trecute " - A.M.C. - Foto.ChatGPT - ChatGPT , 2025
 |
| 2025.06.01 |
 |
| 2025.06.01 |
Linăriță (Linaria vulgaris), intre Dig Raul Aries si Str. Petru Rares - 2025.06.01 ..... o floare cu nume simplu, dar cu povești ascunse, ivită parcă la granița dintre două lumi: cea sălbatică, spontană, neîmblânzită, și cea modernă, asfaltată, reglată de semne și rigle de urbanism. Părăseam natura sălbatică, intram la oraș”. Și acolo, în prag, Linarița – o „gardiană florală” parca imi șopteștea ceva. Florile sale galben-aurii cu pete portocalii seamănă izbitor cu cele ale Gurii-leului de grădină (Antirrhinum), Deși este o plantă spontană, invazivă uneori, e folosită de veacuri în medicina populară: Mirosul tulpinii e neplăcut – dar tocmai asta pare să adauge un contrast interesant între aparență și esență.
🌱 Ce spune „Linaria” despre nume..?
Linaria vine din latină, de la linum = in. De ce? Pentru că frunzele sale înguste și alungite amintesc de cele ale inului, chiar dacă planta nu are vreo legătură directă cu acesta. Așadar, numele ne spune ceva despre forma, nu despre funcția. Vulgaris – înseamnă „comună, des întâlnită”. Așadar, un nume care te-ar putea face să o ignori. Dar tocmai asta pare să fie lecția ei tăcută: Linăriță nu este doar o floare de margine, ci o vestitoare tăcută a frumuseții simple. Cu alte cuvinte „Nu toate cele obișnuite sunt neînsemnate.”
🌼 Floare cu „gură” și mesaj
Florile Linariței au o formă interesantă: bilabiate (cu două buze), adesea închise, asemenea unei guri ce se deschide doar pentru insectele potrivite – fluturi, albine puternice. (asemanatoare cu cele de Gura eului (Antitirrhium)
Seamănă, într-un fel, cu o gură ce păstrează un secret, ce nu se dă oricui. Poetic spus, „O floare ce seamănă cu o gură… ce vrea să spună să nu o ignorăm, chiar dacă e buruiană. Ce dacă?” Exact. Ce dacă? Într-o lume care grăbește pașii spre oraș, Linarița stă acolo, neîngrijită, și înveselește locul. Ne cheamă la o clipă de oprire, la o lecție de simplitate. 📸 Eu am salutat-o. Am fotografiat-o. Am întrebat de ea. Am făcut exact ce ne învață floarea asta: să nu trecem nepăsători pe lângă lucruri mărunte. Și dintr-o "buruiană", am găsit un prieten galben, luminos, cu nume latinesc și cu gânduri tăcute. Poate asta e și menirea Linariței: să ne amintească că frumusețea nu ține cont de catalogări – nici măcar de cele date de om: buruiană, plantă de leac, decorativă sau invazivă. Ganduri pentru cine iubeste natura, frumosul, dar si modernul.. Toate la locul lor.. - A.M.C. - Foto,CatGPT - CatGPT
 |
| 2025.06.01 |
Maci roșii, fragili și curajoși, par să fi crescut acolo nu din întâmplare, ci ca un gest de rezistență blândă, ca o poezie scrisă între beton și asfalt.
Numele „Papaver” vine din latină și e asociat cu plantele cu sevă albă și efecte sedative.
Cuvântul „rhoeas” derivă din grecescul rhoe, „a curge” – probabil aluzie la cât de repede se scutură petalele.
Macul este recunoscut pentru delicatețea lui și pentru faptul că nu rezistă în vaze – e aproape un simbol al efemerului. Încă din Antichitate era legat de somn și visare (ca plantă), dar și de neputința de a opri timpul (ca floare).
Despre macul de câmp (Papaver rhoeas) și confuzia cu Papaver setiferum
Papaver rhoeas este macul de câmp clasic, cel care crește spontan în zonele cu soluri deranjate, pe marginea drumurilor, în lanuri, în orașe necosmetizate. Are tulpina subțire, păroasă, flori delicate, de un roșu aprins cu pată neagră la bază. Este simbolul speranței, al visului, dar și al sacrificiului (în special în cultura anglo-saxonă).
Papaver setiferum, în schimb, este o varietate ornamentală sau de grădină, înrudită cu macul somnifer (Papaver somniferum), de obicei mai stufos, cu frunze glauce (albăstrui), capsule mai mari, și uneori flori cu petale dantelate sau colorate diferit. Nu prea apare spontan, e mai rar în zonele urbane decât cel sălbatic. Modernul care se impune și bine face, la oraș, și bietele flori nedumerite cu ce se întâmplă.. In mod tainic, ele ne reamintesc de ce e simplu, viu, neprogramat. Asta face sa ma gandesc ca florile sunt cel mai frumoase acolo unde cresc, nu smulse. Nu rezistă în vaze. nu sunt făcute să stee prizoniere în sticlă. Macul cu atat mai mult, e floare de libertate, de zare largă, de câmp pârjolit de soare și vise. Și totuși, îl rupem, îl ducem în case, poate din dorința de a opri o clipă, de a lua cu noi puțină frumusețe în încăperile sufletului. Dar el se ofilește repede, ca să ne amintească: ce e viu vrea să rămână acolo unde s-a născut, în vânt, în lumină, în nemăsurat....
Nu rupeti florile, Gandurile mele si informatii de pe net. mai triste mai optimiste ..
- Macies (Roza..) - Str. Baladei
- Margarete - Calea Victoriei, Nr.39 si Str. Univers Nr.21 - Funshop Park - 18Google, 23Google, 43Google - A.M.C. - Ganduri, anonimi..
Albina romantică, în zorii unei zile însorite: – „Ma iubește... nu mă iubește... Ma iubește... nu mă iubește... Margarete (Leucanthemum), pe Calea Victoriei, in zona la Funshop Park- 2025.05.21 „Mă iubește, nu mă iubește” are o mică istorie! Este o expresie populară de origine franceză: "Il m’aime, un peu, beaucoup, passionnément, à la folie, pas du tout" — adică „Mă iubește: puțin, mult, cu pasiune, nebunește, deloc”, și se recita în timp ce se rupea câte o petală dintr-o floare (cel mai adesea o margaretă). Tradiția pare să fi apărut în secolul al XIX-lea, ca un joc de dragoste și incertitudine, adesea folosit de fete tinere visând cu inima la alesul lor. În timp, forma simplificată „mă iubește / nu mă iubește” a devenit universală. Ganduri inspirate de iubire.. - A.M.C. - FotoChatGPT
- Muscate si un pisic sfatos, vedere din fereastra - pe Calea Victoriei, Bloc B15 - 2025.05.01 Un pisic sfătos care știe mai mult decât pare , 🙂, ❤ cunoscător al tainelor grădinii și al energiilor fine ale lumii, imi vorbește cu înțelepciune despre mușcate . Eu privind din fereastra ascult despre rostul, taina și echilibrul plantelor recent rasadite. "Eu, un pisic umblat prin grădini și colțuri de lume, îți spun: mușcata e o floare cu har. Are proprietăți calmante, ai observat? Parcă liniștește și gândul și aerul din jur. Frunzele ei — nu ți s-a întâmplat să le atingi și să-ți vină un sentiment de ordine? Nu e întâmplător. Mai știi? Mușcata alungă energiile negative. Le topește în verdele ei, le risipește prin frunzele ușor aromate. Unele bătrâne din curți o puneau pe pervaz tocmai pentru asta — să nu lase supărările să intre în casă. Eu simt când aerul se schimbă, iar lângă o mușcată, chiar și somnul e mai blând. Și încă ceva: e o plantă care iubește oamenii răbdători. Dacă o uzi fără grabă, dacă o lași să-și așeze frunza cum vrea ea, te răsplătește cu o flacără vie de culoare. Miau... tu nu ai plantat doar o floare. Ai chemat o păzitoare de tihnă, o prietenă de veghe, o doamnă tăcută care veghează grădina și inima ta. Și eu... eu doar am venit să-ți spun că ai ales bine" Ganduri improvizate, de la pisic la om - A.M.C. - FotoChatGPT
.Un copac de poveste cu fructele-i încâlcite ca niște gânduri nerostite, a devenit un martor tăcut al anotimpurilor. un copac exotic cu un nume neașteptat, „merele cailor”, care stârnește zâmbete și curiozitate! Vara își întinde brațele verzi peste bănci, oferind umbră și uimire, iar iarna dispare din priviri – ca un cal mitic care nu vine niciodată, decât „la Paștele cailor”. Merele lui nu sunt de mâncat, dar îți hrănesc imaginația. -
- Numele comun „merele cailor” vine, cel mai probabil, din observația populară că fructele mari, verzi și grunjoase ale acestui copac nu sunt comestibile pentru oameni, dar par să fie tolerate sau chiar mâncate uneori de cai ori alte animale. Cu toate acestea, și pentru cai fructul este destul de dur și puțin atrăgător. Numele este, deci, ușor ironic — ca și cum ar spune: „nu sunt pentru noi, poate doar pentru cai”.
- Portocal fals – din cauza aspectului fructului, vag asemănător cu portocalele, dar complet lipsit de gust sau miros plăcut.
- Osage orange – denumire nord-americană, de la tribul Osage și culoarea lemnului.
O subtilă legătură: caii sunt adesea folosiți în zicători pentru a marca imposibilul, bizarul sau îndepărtatul — iar Maclura, cu fructele ei bizare, se potrivește perfect în această galerie a „ciudățeniilor”.
🍏 Despre „cai” în expresii populare :
Expresia „La Paștele cailor” este, poate, cea mai cunoscută și înseamnă „niciodată” sau „peste foarte mult timp”, bazându-se pe ironia că „Paștele cailor” nu există. E folosită des pentru a refuza ceva sau pentru a exprima o speranță fără șansă reală.
Câteva expresii înrudite: „
Te-a lăsat ca boul la poarta nouă” – adesea cu „calul” în alte variante, tot în sens de surprins, năucit. „Să vezi calul înaripat” – adică să crezi în imposibil. „Cai verzi pe pereți” – fantezii fără bază, visuri imposibile.
 |
| 2025.06.01 |
- Nandina, "bambusul sfânt" - este o plantă originară din Asia de Est, care impresionează prin frunzele sale decorative și fructele roșii vibrante. Denumirea comună este oarecum înșelătoare, deoarece Nandina nu este un bambus adevărat, ci face parte din familia Berberidaceae. Este însă asociată cu bambusul datorită aspectului său zvelt, cu tulpini grațioase și frunze asemănătoare. Cât despre „sfințenie,” acest epitet vine din semnificația simbolică pe care planta o are în culturile asiatice, în special în Japonia și China. În aceste regiuni, Nandina este plantată adesea în grădini sacre și în apropierea templelor, fiind considerată un protector împotriva spiritelor rele și un simbol al purificării și norocului. Deși numele induce în eroare, combinația dintre aspectul delicat și semnificația spirituală face din Nandina o prezență remarcabilă atât în grădini, cât și în poveștile tradiționale. - Piata 1 Decembrie 1918, spatiu verde - A.M.C. 2024. - foto.info
- Raul Aries zona Dig, Str. Stefan cel Mare - 10Google, 31Google - I.L.T. I.L.T., F.T., - A.M.C., A.M.C.
Mușețel (Matricaria chamomilla). - Pe dig Raul Aries in zona la Str. Stefan cel Mare - 2025.06.01 Romaniță, floare albă cu inimă de soare, Pentru egipteni, era floarea soarelui. Pentru Eminescu, floarea iubirii, cu care cercetăm inima celuilalt: „Eu pe-un fir de romaniță / Voi cerca de mă iubești.” - A.M.C. - Foto, CatGPT - CatGPT
Mușețel (Matricaria chamomilla). - Pe dig Raul Aries in zona la Str. Stefan cel Mare - 2025.06.01 Romaniță, floare albă cu inimă de soare, Pentru egipteni, era floarea soarelui. Pentru Eminescu, floarea iubirii, cu care cercetăm inima celuilalt: „Eu pe-un fir de romaniță / Voi cerca de mă iubești.” - A.M.C. - Foto, CatGPT - CatGPT
"Frumusețea adevărată stă în detalii și în ceea ce oferim lumii."......... mai multe pe pag. - A.M.C.
Nu-mă-uita (Myosotis) - pe - Str. Rapsodiei, Nr.8-10 - spatiu verde - 2025.05.24
Intrepătrundere între simbolul unei flori delicate și una dintre cele mai complexe trăiri umane – uitarea. „Nu-mă-uita” nu este doar un nume, ci un îndemn, o rugăciune, o speranță de a fi păstrat în inimă, chiar și când distanțele, timpul sau viața însăși par să rupă firele memoriei.
🌿 Despre uitare și neuitare
Uitarea este firească, aproape o funcție de apărare a sufletului. Ne ajută să nu purtăm poveri prea grele, să putem merge mai departe. Dar neuitarea are și ea rostul ei — nu ca o ancoră, ci ca o rădăcină. Ce suntem, fără ceea ce ne-a modelat? Fără amintirea frumuseților și a greșelilor, fără ecoul oamenilor care ne-au atins inima? Când cineva ne spune: „Amintește-ți doar lucrurile frumoase”, probabil vrea să ne ferească de suferință. Dar chiar și frumusețea, când nu mai este prezentă, doare. Pentru că nu trăim în trecut, ci în clipa de acum. Și tocmai de aceea, amintirile, oricât de dulci, ne pot aduce lacrimi. Ele devin dorințe, absențe, întrebări.
„Copiii învață bunătatea de la natură și răutatea de la oameni.” - Nicolae Iorga
Ce ne învață natura?
Că totul trece și totul revine. Frunza cade, dar copacul nu uită să înfrunzească din nou. Floarea se ofilește, dar primăvara o face să renască. Nimic nu e uitat în zadar, nimic nu e reținut fără rost. Natura are memoria ciclurilor, a transformării. Nu păstrează ce a fost, ci transformă ce a fost. Așa și cu sufletul omenesc: ceea ce a fost, bun sau rău, dacă nu uităm cu amărăciune, ci cu înțelepciune, devine lecție, adâncime, lumină.
Florile „nu-mă-uita” par să vorbească: „Nu uita cine ai fost. Nu uita pe cine ai iubit. Nu uita ce-ai învățat, nici chiar prin durere.” Dar poate mai presus de toate, ele spun: „Nu uita că viața e un șir de începuturi, nu doar de pierderi.” Într-o lume în care uităm adesea ce contează cu adevărat, poate că florile – ca simboluri vii – vin să ne tragă ușor de suflet și să ne spună, așa cum a strigat planta uitată de Dumnezeu: „Nu mă uita!” -
Panseluta din Piata 1 Decembrie 1918, in Parcul Statuii Dr. Ioan Ratiu - Despre panselute ne reamintim: - Numele vine din limba franceză – pensée înseamnă „gând”. În latină, „pensare” înseamnă „a gândi profund”. Așadar, panseluța este floarea gândurilor. O legendă spune că forma petalelor sale seamănă cu o față meditativă, de unde și asocierea cu gândurile, melancolia sau visarea. Poate de aceea pare mereu „cu capul plecat în gânduri”, chiar și după ploaie... Culoarea portocalie în general semnifică entuziasm, căldură, energie și încredere. O panseluță portocalie ar putea fi văzută ca un „gând luminos” într-o zi mohorâtă – o floare care nu se teme să-și poarte focul interior printre picături. Da, le place ploaia — n-au umbrelă, dar nici nu se plâng. Spre deosebire de unii dintre noi... 🙂 - Nu se teme de apă și nici de vânt: e o lecție tăcută despre curajul de a fi mic, dar constant frumos. Ganduri pe ploaie, despre natura si frumusetea ei - A.M.C. - Foto.ChatGPT, 2025.05.17
- Papadii - Pe aleea pietonala de pe Calea Victoriei, covorul de păpădii tinere, galbene ca soarele (asa cum il vedem noi...) , semn că primăvara își face cu adevărat simțită prezența. În zumzetul unei albine harnice, viața își reia ritmul. Biserica din apropiere pare să binecuvânteze acest colț de natură, pregătit de sărbătoare. Frunzele de păpădie vor ajunge curând în coșuri și pe ouăle roșii, iar gândurile se limpezesc ca lumina acestei dimineți senine.. Ganduri matinale....A.M.C. - FotoChat, 2025.04.16
- Alee cu papadii - Un mic univers de speranțe gata de drum! Păpădiile și-au îmbrăcat veșmântul de puf și așteaptă prima adiere, chemarea spre o nouă viață. În mijlocul orașului, natura își scrie discret promisiunea de continuitate.
- Papadii, din nou, alfel de imagini pe aleea de pe - Calea Victoriei, alee Mr.II
Privind o simplă păpădie, descopăr ordinea discretă a naturii — nu în linii drepte sau forme rigide, ci în repetiția cu variații, în imperfecțiunea care se repetă frumos. Așa este și viața: un echilibru între haos și armonie. Ca să ne bucurăm de ce oferă natura, trebuie să ne găsim locul în această ordine fragilă, uneori nevăzută, dar mereu prezentă. Așa cum natura își exprimă frumusețea prin forme aparent haotice, dar cu o ordine interioară (precum fractalii), tot așa și gândurile noastre pot părea uneori împrăștiate, dezordonate, dar, odată ce le așezăm în cuvinte, capătă formă, sens și direcție. Ganduri in cuvinte...- A.M.C. - FotoChatGPT, 2025.05.03
Turnul de catifea florală” 🌸 În mijlocul forfotei urbane, un stâlp se înalță ca o coloană vie, îmbrăcată din vârf până la rădăcină în valuri de petunii: roșii ca dorința, roz ca tandrețea, albe ca visul netulburat, mov ca o clipă de mister. E un buchet vertical, un răspuns blând al naturii la betonul orașului. Parcă spune fiecărui trecător: „Nu uita să ridici ochii spre frumusețea care înflorește și fără cuvinte.” Nu e doar un decor — e o dovadă că îngrijirea dă roade, că florile știu să mulțumească prin culoare celor care nu le uită. - A.M.C. - Foto.ChatGPT, 2025.05.20
Stâlpii ornamentali îmbrăcați în petunii colorate sunt ca niște gardieni florali ai orașului - - Foto - A.M.C. Foto.ChatGPT, 2025.05.21
- Photinia fraseri ‘Red Robin’ - Calea Victoriei, Nr. 39 - Kaufland si FunShop Park
- Photinia fraseri ‘Red Robin’ - Calea Victoriei, Nr. 39 - Kaufland si FunShop Park
.....un arbust originar din Noua Zeelandă, este vedeta sezonului în spațiul verde amenajat de la Funshop Park. Acum admirăm din plin florile mici și albe, asemănătoare cu cele de soc, aflate în contrast cu frunzele tinere, mari, lucioase și de un roșu intens. A fost o zi frumoasă în armonie cu florile și culorile din spațiul verde! - Doar ganduri. pe vreme buna . - A.M.C. - Foto ChatGPT. 2025.06.12
Una peste alta – e dimineață, e lumină, și floarea zâmbește. Un zâmbet vegetal, discret, dar plin de viață. Iar noi îl putem citi ca pe o încurajare, un „bună dimineața” din partea naturii către sufletul nostru. Dar sa spunem mai multe.. personal apreciez aceasta planta - Numele științific "Geranium" vine din grecescul geranos, care înseamnă "cocor" — aluzie la forma fructului care seamănă cu ciocul acestei păsări. Numele „priboi” în română are o sonoritate arhaică și poate sugera o plantă adusă de vânt, care „pribegește”, migratoare – ceea ce se potrivește cu felul în care se răspândește rapid. Denumirea „floarea raiului” este mai poetică, populară și apare frecvent în tradițiile rurale, sugerând un atribut divin sau celest — probabil pentru frumusețea și discreta eleganță a florii. Tradițiile populare sunt adesea împletite cu religia, astfel că o plantă care vindecă sau aduce bucurie e privită ca un dar de Sus. ele primeșc ușor un nume religios: „floarea raiului”, „mătania Maicii Domnului”, „iarba sfântului...”. Este o plantă perenă, adesea cultivată ca plantă decorativă pentru frunzișul ei persistent și parfumat, dar și pentru florile sale delicate. Pentru unii grădinari, datorită tendinței de a se extinde, poate deveni invazivă, mai ales în grădini mici — de aici impresia de „buruiană”. Dar nu este o buruiană propriu-zisă. Este valoroasă ca plantă medicinală și ornamentală. Florile acelea pe lujeri lungi, cu „guri” deschise și stamine ca niște mustăți, aduc mult cu personajele teatrale. Muppet Fiecare pare că are o voce, o personalitate, un rol.
Dezambiguizare: Geranium robertianum = Năpraznic, Iarba-sângelui → plantă sălbatică, cu utilizări medicinale intense. Geranium macrorrhizum = Priboi, Floarea raiului → plantă decorativă, cu ușoare proprietăți terapeutice. Ambele au un farmec aparte și locul lor în grădină sau în ierbar, dar sunt specii distincte
 |
| 2025.05.24 |
🌱 Numele și credințe populare
📜 De ce „piciorul-caprei”?
Numele ar putea veni de la forma frunzelor bazale, care, văzute cu puțină imaginație, par a avea forma unei copite. Mai profund, în unele zone capra este simbol al energiei telurice și al fertilității, deci „piciorul-caprei” poate sugera legătura cu solul, cu vindecarea durerilor ce țin de pământ – reumatism, gută, umflături.
✨ Podagraria vine din greaca veche, unde podagra înseamnă „durere de picior”, adică gută. Se credea că planta are puterea de a trata această boală.
🧙♀️ Superstiții și utilizări tradiționale În medicina monahală medievală, era considerată o plantă sacră pentru alinarea durerilor articulare, fiind cultivată în grădinile mănăstirilor. Se spunea că dacă o femeie călca din greșeală peste frunza acestei plante dimineața, nu avea să mai simtă greutatea zilei – o metaforă pentru puterea ei de a ușura suferința trupească. În unele zone, se spunea că planta aduce echilibru – dacă este pusă sub pernă, ajută la alungarea gândurilor negre. Așadar, merită toată atenția ta această „necunoscută nobilă” din umbra blocurilor – o relicvă vegetală din grădinile mănăstirilor, o plante cu suflet vindecător..
Ganduri nascute din pura curiozitate "De ce Piciorul caprei ?! acum stiu (de pe net) 🙂
🌿 Piciorul-caprei – date generale și origine
Denumiri populare: piciorul-caprei, iarba-doamnei, umbra-pădurii, podagrariu Denumire științifică: Aegopodium podagraria L. Familia: Apiaceae (familia pătrunjelului, morcovului, țelinei) Origine: Este nativă din Europa și vestul Asiei. În prezent s-a răspândit și în America de Nord, unde este considerată adesea invazivă. Habitat: Preferă solurile umede și umbroase, fiind frecventă în păduri, margini de drum, grădini semi-sălbatice, sau, cum ai observat tu, printre blocuri unde vegetația e lăsată mai naturală.
🌼 Descriere și aspecte deosebite Frunzele sale au un aspect atrăgător: verzi cu margini alb-crem, ceea ce o face decorativă chiar și fără flori. Tulpinile sunt goale și zvelte, florile sunt umbrele albe, delicate, asemănătoare celor de morcov sălbatic sau țelină. Este o plantă perenă și rizomatoasă – se întinde ușor și poate deveni dominantă într-un spațiu. - FotoChatGPT - ChatGPT, 2025.05.24
- Regina nopții, cunoscută pentru faptul că își deschide florile odată cu lăsarea serii - A.M.C. - 2024.11.06
- Rosii negre
- În concluzie, roșiile negre sunt rezultatul unei selecții care pune accent pe gust, aromă și conținutul de antioxidanți. Sunt mai dulci și mai aromate, o alternativă interesantă la roșiile obișnuite, mai ales în sezonul rece, când roșiile roșii de seră pot părea fade.
- Salcie - Parcul Central
În lumina blândă a unei zile însorite din Parcul Central, pe digul familiar unde domnește o impunătoare salcie plângătoare, natura ne dezvăluie secrete vechi și pline de simboluri. Scoarța acestei salcii, bogată în salicină – substanța ce a inspirat crearea aspirinei – ne amintește că denumirea "salicină" derivă din "salcie", ambele purtând rădăcina istorică ce evocă puterea vindecătoare a naturii. Pe de-o parte, salcia, cu creșterea sa abundentă, a fost considerată simbol al fertilității, al vieții în plină expansiune; pe de altă parte, în tradițiile mai melancolice, ea a ajuns să reprezinte dragostea nefericită, moartea și chiar împărăția celor plecați, fiind văzută ca un gardian al tainelor. Conform unor superstiții, salcia deține o putere magică ce străbate veacurile, reamintindu-ne că natura este un univers dual, capabil să vindece, să inspire și să trezească misterul. Astfel, în mijlocul vieții cotidiene, acest copac ne poartă gândul la legătura strânsă dintre vindecare și taină, între fertilitate și melancolie, între prezent și eternitate. Ganduri in cuvinte ... ce vor sa exprime informatii de cultura generala. - A.M.C. - Foto, Chat. 2025.02.24 - sursa info news.ro
- Saschiul (Vinca Minoris) - Zambila struguraș - Natura Vie Vaca Domnului cunoscuta si ca Ochiul Domnului, (Pyrrhocoris apterus) În spațiul verde al blocului, primăvara și-a trimis solii: zambilele parfumate, strugurașii timizi și Saschiul cu albastrul lui liniștit, Printre petale, ca o pată de culoare vie și jucăușă, și-a făcut apariția o „vacă a Domnului” — mică, roșie, curioasă. I se mai spune și „Ochiul Domnului” — poate pentru că veghează discret frumusețea firii, poate pentru că în simplitatea ei duce mai departe o taină. În zi de Florii, natura nu e doar frumoasă — e vie, diversă, completă. Fiecare floare, fiecare gâză, fiecare adiere parcă aduce un „Amin” spus în limbajul lumii din jur. Sunt flori, nu doar fotografiate ci chiar răsadite de mine ceea ce face ca totul sa fie si mai profund. E o sărbătoare a sufletului, a răbdării, a legăturii dintre om, pământ și timp. Eu, martor tăcut, surprind totul cu ochiul sufletului și-l dăruiesc mai departe în imagini și cuvinte. - A.M.C. - FotoChat
- Salcâm galben (Laburnum anagyroides.) - Str. Zorilor - În engleză, este adesea numit „Golden Chain Tree” – „Arborele cu lanțuri de aur” - "La noi " pe Str. Zorilor - 2025.05.03 Pe ramul curbat de salcâm galben, dimineața agață raze. Nu e doar lumină, ci o promisiune – că frumusețea poate atârna în ciorchini tăcuți ce par sa lumineze..... Galbenul intens este asociat cu bucuria, lumina și renașterea. Uneori este văzut ca simbol al reverenței și al admiratiei pure, dar și al fragilității frumosului, având o latură poetică profundă. Avertisment important: Toate părțile plantei sunt toxice dacă sunt ingerate, în special semințele Ganduri matinale transpuse in cuvinte, (info de pe net..) - A.M.C.- - FotoChatGPT,2025.05.01
- Sânger, corn (Cornus sanguinea) - pe Calea Victoriei, Nr.5, Bloc B16, la margine de drum -
Reteta socatei ! ❤ "Florile se așeza în borcanul mare de sticlă, ca niște stele într-un cer de zahăr și lămâie. Se pun usor cu grije să nu se striveasca Par ușoare, dar în ele stă toată vraja. Apa limpede le învăluia ușor, iar peste toate, se murmura o rugăciune care face parte si ea din rețetă. Se tine trei zile la soare și-o noapte sub stele. Asta nu-i doar băutură, E o părticică de mai, prinsă în sticlă, pentru zilele calde de iunie"
În România, socata este o băutură tradițională, cu rădăcini puternice mai ales în satele de deal și de munte. O regăsim și în Bulgaria, Serbia, Ungaria și Ucraina, sub alte denumiri, Ce e special în varianta românească este acel amestec între simplitate și har. La noi, socata nu e doar băutură — e și leac, și pretext de poveste, și uneori chiar o mică taină feminină, transmisă pe linie de mame și bunici..
Flori de iris în nuanțe intense de violet, o culoare asociată deseori cu spiritualitatea, noblețea și misterul. - Pe Str. Macilor in spatiul verde al unui bloc - 2025.05.01 Culoarea violet a florilor evocă intuiție, profunzime emoțională și creativitate. Este și culoarea regilor și reginelor, așadar floarea poate transmite respect și admirație. Privind imaginile nu sunt doar flori, sunt ganduri deschise in lumina, o forma de poezie care a prins radacini - A.M.C. - FotoChatGPT, 2025.05.01
- Iris (Iris variegata L.) pe Calea Victoriei, in spatiul verde al blocului "meu" - 2025.05.23 Acest iris, este o veritabilă poezie vizuală – o izbucnire de culori și forme care îmbină rigoarea naturii cu o fantezie ce pare desprinsă dintr-un vis. Imaginea, surprinsă în detaliu, evocă ideea unei „guri căscate cu o limbă păroasă, Petalele catifelate par a fi buze de catifea, încrețite de vreme sau șoapte, iar „limba” galbenă, acoperită de perișori strălucitori, pare să aștepte să rostească o poveste vegetală — poate despre începuturi, despre ploaia care a sărutat-o sau despre albina ce i-a cântat în treacăt. Este o floare în culori asortate perfect de natură, Este o operă de artă vie, pictată cu migala unui maestru divin: Violetul intens cu vinișoare aproape animale aduce mister, adâncime și noblețe. Galbenul-auriu aprinde inima florii cu lumină și căldură. Modelele tigrate creează o punte între lumea vegetală și cea animală – un hibrid între floare și ființă, între petală și aripă. Această floare nu doar că încântă ochiul, dar îl provoacă să vadă mai mult decât ceea ce este. Este o invitație la visare, o scenă pentru povești neinventate încă.
- Cunoscută și sub numele popular „Buruiana lui Tatin”, este una dintre acele plante pe care le poți întâlni la marginea drumului sau în spații verzi urbane, dar care ascunde o valoare neașteptată. La prima vedere pare o buruiană, crescând liberă și dezinvoltă, cu tulpini păroase și flori mov-albăstrii, deseori vizitate de albine. Dar dincolo de aparența ei sălbatică, tătăneasa este o plantă medicinală valoroasă, folosită de secole în medicina tradițională Tătăneasa ne amintește că în natură, chiar și ceea ce pare nesemnificativ sau „obraznic”, poate avea o frumusețe și o valoare tainică, dacă știm să privim mai cu atenție. Ganduri pe scurt.. informatii de pe net. - A.M.C. - FotoChatGPT, 2025.05.10
 |
| 2025.06.02 |
- Mai e putin pana sa infloreasca toti trandafirii din spatiul verde al blocului. - 2025.-6.02 🌹 Gând matinal din spatele blocului 🌹 Viața la bloc – uneori cu bune, alteori cu rele… Dar astăzi, gândul meu se îndreaptă cu recunoștință către cineva. Nu știu cine. Un om simplu, poate, dar cu o inimă frumoasă, care a avut inspirația și a depus efort să planteze mai mulți trandafiri în spatele blocului. I-am urmărit an de an cum cresc, cum se dezvoltă, cum se întind în voie – poate puțin dezordonat, dar plini de viață. Cineva m-a inspirat. Dacă nu ar fi fost acel gest, azi nu ne-am fi bucurat de aceste flori. Pentru unii, spatele blocului nu contează. Din contră. Dar și acest loc este o fațadă a locuinței noastre comune. Ne reprezintă pe toți. Am încercat să ordonez cât am putut trandafirii. Sunt minunați. Și parcă poartă mai departe gândul bun al celui care i-a plantat. Un gând bun și din partea mea, la vederea primelor flori din acest an.
💮 Trandafirul, prin frumusețea lui, transmite tăcut tot ce uneori cuvintele nu reușesc: Grijă, speranță, continuitate, dragoste discretă pentru locul în care trăim. „Mulțumesc, om bun, oricine ai fi!”
 |
| 2025.06.08 |
- În iconografie, unele reprezentări ale Maicii Domnului o înfățișează cu trandafiri albi sau înconjurată de o „grădină închisă” (hortus conclusus) – imagine a fecioriei ei.
De asemenea, în tradițiile medievale, trandafirii albi erau legați de pace, de rugăciune și de har. Prezența lor la marginea bisericii adaugă o notă de sacru, de binecuvântare florală.
Untișor, Salațica, Grîușor (Ranunculus ficaria), razlet pe Str. Rapsodiei- 2025.04.14 Într-o dimineață senină, când roua mai păstrează încă șoaptele nopții pe frunze, răsare în iarbă, aproape neobservată, o stea galbenă — Untișorul (Ranunculus ficaria). Răzleț, dar curajos, cu petalele lui strălucitoare, ca niște raze cuminți desprinse dintr-un soare jucăuș, își face simțită prezența printre firele verzi ale începutului de primăvară. O buruiană, ar spune unii. O floare vindecătoare, ar zice alții. Dar mai presus de toate, un simbol al renașterii — firav în aparență, dar încăpățânat în felul său de a înfrunta anotimpul rece, de a țâșni din pământul umed și de a zâmbi, cu întreaga lui corolă, spre cerul dimineții. Untișor (Ranunculus ficaria L) - razlet pe Str. Rapsodiei - 2025.04.14 Poate că nu va ține mult, căci e floare de început și de trecere. Dar în acele zile puține în care ne înveselește cu prezența lui, untișorul e un mic soare rătăcit pe pământ. Un semn că viața, oricât de tăcută ar fi în adânc, va învăța mereu să urce din nou spre lumină. Ganduri transformate cuvinte dimineata la cafea... A.M.C. - Foto ChatGPT
Se întâmplă uneori ca dimineața să se trezească înaintea ta doar pentru a-ți așterne un mic soare la rădăcina lumii: un untișor cu petale lucioase, deschise larg spre cer, ca o rugăciune tăcută. Îl întâlnești pe margini de potecă sau în bătaia timidă a unui râu — și pare că e acolo nu doar să înflorească, ci să îți spună: ‘E bine. Ai ieșit la timp. E primăvară în sufletul pământului. - Foto ChatGPT
"In vino veritas este un proverb latin, având semnificația: „în vin (se află) adevărul”. Vinul, prin efectele sale, reduce inhibițiile și încurajează sinceritatea. Consumul moderat de vin relaxează mintea, iar oamenii devin adesea mai deschiși și spun ceea ce gândesc sau simt cu adevărat, chiar dacă altfel ar evita să o facă.
Aceasta expresie reflectă percepția universală că efectul vinului scoate la iveală adevărul ascuns în oameni
Ganduri ce-mi spun "Ce simplu ar fi... ", ❤ "Vinul este o băutură alcoolică obținută prin fermentarea strugurilor, fructul viței de vie.." - A.M.C. - Foto
- Zambile, in spatiul verde al blocului - 2025.04.13 - Simbol al pocăinței și reînnoirii sufletești – parfumul lor intens și puritatea florilor au fost văzute ca expresii ale unei inimi care se întoarce spre Dumnezeu cu sinceritate. - Deși zambila nu este una dintre plantele tradiționale menționate în mod direct în Biblie, ea participă la atmosfera de sărbătoare prin frumusețea ei vie. În grădinile și casele credincioșilor, zambila înflorită de Florii este semn de binecuvântare, o prevestire blândă a Paștelui. Alături de lalele, deschid o sărbătoare tăcută, acolo jos, în spațiul verde de sub fereastra mea. Între prezent și amintire, între pământ și cer, natura își pleacă fruntea în semn de închinare. - A.M.C. - Foto Chat
- Natura vie - linkuri
 |
| 2026.06.01 |
Despre numele popular și științific „Vaca Domnului” / „Ochiul - Domnului”
- Denumirea populară face parte dintr-o tradiție veche, în care insectele inofensive și viu colorate primeau nume religioase, fie din admirație față de frumusețea lor, fie ca semn de ocrotire. Așa cum Coccinella septempunctata este „Mămăruța” – „Buburuza Domnului”, și Pyrrhocoris apterus a primit nume sfinte. Modelul de pe spatele său poate fi interpretat ca un „ochi” – simbol divin al prezenței.
- Numele științific: Pyrrhocoris apterus – Pyrrho- vine din grecescul „pyrros” – roșu aprins. – coris înseamnă „gândac” (în greaca veche). – apterus = „fără aripi” (sau mai precis, cu aripi reduse, nefuncționale).
Așadar, este „gândacul roșu fără aripi”, denumire exactă dar rece, în contrast cu dulceața celei populare.
Desi seamana nu este „neam” cu mămăruța, deși amândouă sunt insecte și ambele au culori de avertizare (roșu cu negru), ele nu sunt înrudite. – Mămăruța (Coccinellidae) este o gândăcel (Coleoptera), zburătoare, mâncătoare de afide. – Pyrrhocoris apterus este o ploșniță (din ordinul Hemiptera), preferând semințele plantelor precum nalba sau teiul.
Caii din fotografiile, liberi de orice constrângeri vizuale, reprezintă o metaforă puternică pentru libertatea gândirii și complexitatea umană. Comparand cu omul, așa cum un cal educat poate acționa cu grație și autonomie fără a fi limitat de ochelari, și omul, în evoluția sa, trebuie să depășească barierele mentale impuse de dogme, prejudecăți sau perspective unilaterale. Omul, spre deosebire de animal, are darul introspecției, al imaginației și al înțelegerii abstracte. H2O-ul, sursa vieții, este un element științific, dar pentru om devine mai mult – un simbol, o inspirație, o poezie. Așa cum calul își poate folosi întreg câmpul vizual pentru a înțelege mai bine lumea din jur, omul educat poate să își extindă orizonturile, să vadă dincolo de simpla utilitate a lucrurilor și să le acorde sensuri multiple, interconectate. Caii eleganți și impunători care participă la evenimente devin un simbol al continuității între natură, istorie și sufletul uman. Ei ne amintesc că educația, fie ea a animalului sau a omului, nu înseamnă doar disciplinare, ci și deschidere spre armonie, respect și libertate interioară. - A.M.C.
Maidanezi - linkuri
Zicala, „Câinele este cel mai bun prieten al omului” este bine cunoscută și răspândită în multe culturi. Ea are la bază o relație reală, profundă, între om și această vietate loială, empatică, dăruită cu o afecțiune sinceră. De-a lungul timpului, câinele nu a fost doar un paznic de curte sau un însoțitor de drumuri, ci un confident mut, mereu prezent și atent, în momentele de bucurie sau de singurătate. De aici și până la apariția jucăriilor de pluș în formă de căței a fost doar un pas. Iar dacă „cel mai bun prieten al omului” nu poate fi întotdeauna ținut în lesă sau în curte, atunci îl ținem aproape de inimă, sub forma unei jucării. Decorurile drăgălașe cu urechi pufoase și ochi mari par să aducă în miniatură acea iubire necondiționată pe care o întâlnim la un câine adevărat. Ganduri, ganduri ... de buna dispozitie. "Prietenii buni – fie că sunt câini, cuvinte sau oameni – nu se țin departe" (de pe net) - A.M.C - FotoChat
Un câine impozant, stăpân al străzii, simbol al unei conviețuiri tăcute și pline de respect. ...... pe pag. -
Natura vie - Calea Victoriei, la bloc.. - „Încet, dar sigur – natura știe că răbdarea e o formă de înțelepciune. Dupa ploaie in spatiul verde al blocului - 2025.05.10 Expresia „Încet, dar sigur” este bine cunoscută și frecvent folosită pentru a sublinia valoarea pașilor mici, dar constanți, care duc la rezultate sigure și durabile. Originea ideii se regăsește chiar din Antichitate, în celebra fabulă a lui Esop, „Iepurele și broasca țestoasă”, unde țestoasa câștigă cursa datorită perseverenței și ritmului constant, nu vitezei. Ganduri la inceput de zi si info de pe net..- A.M.C. - FotoChatGPT, 2025.05.06
 |
| 2025.05.29 |
Melcul de livadă, diin spatiul verde al blocului- 2025.06.02 .Melcul de livadă – prietenul de după ploaie 🌧️🐌 După fiecare ploaie, își face apariția. L-am surprins într-o „grabă” caracteristică, plimbându-se tacticos pe asfalt și frunze ude, neabătut de obstacole. Pe orizontală sau pe verticală – nimic nu pare greu pentru el. Are talentul natural de a urca acolo unde ar părea imposibil. Am vorbit adesea despre el ca simbol al răbdării, al mersului „încet, dar sigur”. Însă azi mă apropii de o temă mai puțin poetică pentru mine, dar prețuită în alte colțuri ale lumii: melcii ca aliment. 🥄 În Franța, de exemplu, „escargotul” e o delicatesă. În alte părți, e considerat rafinat, chiar festiv. Pentru mine, rămâne un mic oaspete de livadă, cu casă proprie și cu mersul lui filosofic. Dar e interesant cum, în funcție de cultură, un melc poate fi și personaj de basm, și motiv de meniu. Voi cum îl vedeți? Simbol de liniște? Gust exotic? Sau doar o prezență discretă care anunță că pământul a fost binecuvântat cu ploaie? 🙂 Ganduri ciudate.. inainte de a pune fotografia in arhiva.. - A.M.C. - Foto, ChatGPT - ChatGPT
In lupta pentru supravietuire uneori nici porumbeii nu sunt chiar "Porumbei" în spatele firimiturilor de pe pervaz se ascunde, de fapt, o întreagă poveste despre natura ființelor, despre instinct și despre alegerile făcute între blândețe și competiție, între împărțire și acaparare. Porumbeii — simboluri ale păcii, ale iubirii fidele și ale blândeții — par să fi lăsat la o parte costumul poetic atunci când e vorba de mâncare. Cei ai orașului, mai ales, au învățat repede că viața nu e o poezie, ci o cursă. Se ciufulesc, se îmbrâncesc, se grăbesc, nu împart, nu cedează. E supraviețuire în stare brută, fără menajamente. Iar acest „spectacol” filmat poate deveni, cu puțină reflecție, o oglindă pentru ceea ce vedem și la oameni. Omul — cu toată educația, credința, cultura — nu scapă întotdeauna de acel fior de luptă crudă pentru resurse, fie că vorbim de bani, de faimă sau de „ciolanul” puterii. De multe ori se uită OMUL din om. Se strică, se ciufulește și el, dar nu doar cu aripile — ci cu vorba, cu fapta, cu lipsa de scrupule. Și aici, da, parcă nici cei șapte ani de acasă nu mai sunt de-ajuns, pentru că rădăcina e mai adâncă: e în alegerile pe care le facem zilnic — dacă trăim doar ca să câștigăm, sau ca să fim. Poate că pasărelele știu mai bine, poate că ele nu filozofează, nu învață în școli, dar nici nu distrug cu lăcomie tot ce ating. Ele trăiesc cu instinct, dar fără ură. Omul, în schimb, are conștiință — dar nu întotdeauna și-o ascultă. Doar simple ganduri "Batalia" de la fereastra a fost pe "ceva dulce" crema de zahar ars - A.M.C. - Video. - ChatGPT, ChatGPT 2025.05.25
Pasari - 1Google, 16Google, 17Google, 27Google - I.L.T , A.M.C.„Dacă vrei să fii iubit, iubește” („Si vis amari, ama”) - A.M.C. - sursa info Facebook
Este o expresie profundă despre reciprocitatea iubirii și necesitatea de a oferi dragoste pentru a o primi în schimb.. Se stie ca pasarile in majoritatea lor sunt monogame intelegand prin aceasta particularitatea masculului de a curta, un anumit interval de timp, și a se împerechea cu o singură femelă. Ganduri transformate in cuvinte: „Si vis amari, ama”... Ideea poate fi extinsă in relatiile de prietenie la oameni. Prieteniile autentice se bazează pe reciprocitate, pe un schimb sincer de afecțiune, respect și sprijin. Dacă doar unul dintre cei implicați oferă, iar celălalt doar primește fără a întoarce gesturile sau sentimentele, relația devine dezechilibrată și, în cele din urmă, fragilă. A iubi înseamnă a te deschide, a oferi fără a aștepta imediat ceva în schimb, dar într-o prietenie adevărată acest „circuit al iubirii” se închide natural, fiecare aducându-și contribuția. E un dans între doi oameni care aleg să se sprijine reciproc, să crească împreună și să învețe unul de la celălalt. Astfel, „Dacă vrei să fii iubit, iubește” devine mai mult decât o invitație la a oferi iubire, este și o rețetă pentru relații de prietenie trainice, în care fiecare parte se bucură de darul celuilalt. Este o postare si un gand prin care doresc in subconstientul meu sa le multumesc celor care mi-au fost aproape de sarbatori. - A.M.C. . - 2024.12.31 - Foto
Ganduri - linkuri
Natura - linkuri
Imagini - likuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu